Mă gândesc la chestia asta de când am văzut pe un site care vinde cărți și care mă spămuiește de vreo 3 ani pe toate adresele de mail. Dar asta e altă discuție. Chestia care o promova respectivul site era o colecție de cărți de educație sexuală. Nu vă gândiți la prostii ca nu e loc. Ideea e alta. Realizați că suntem singurul animal care nu știe să și-o pună, așa din prima? Adică trebuie să te învețe cineva. Niște preteni sau preferabil o femeie.
Toate vietățile posibile și imposibile și-o pun din instinct. Adică un mascul și o femelă se semnalizează de la distanță, s-adună și se întâmplă. Toate, în afară de oameni. Dacă până acum nu v-ați gândit la asta vă rog să o faceți de acum înainte. Am lăsat în urmă tot ce înseamnă moștenire genetică și venim pe lume cu zestre zero!
Acum vreau să vă spun mai multe chestii care se mulează foarte bine pe discuția de mai sus.
1. Talentul. auziți foarte des expresia asta.E foarte talentat copilul! Adică are un talent moștenit. De la măsa sau tacsu. exemplific. Tatăl a cântat la țambal. Copilul cântă la pian. Talent? nici pe departe. Repetiție. Spre deosebire de mine care mai bine băteam mingea pe maidane, copilul din discuție a chinuit țambalu lu tacsu până s-au îndurat oamenii să îl dea la pian. Și așa a ajuns să cânte foarte bine la pian. Exersând. Și ca să vă dau câteva exemple mama Nadiei nu era bună la gimnastică, tatăl lui Hagi nu avea nici o treabă cu fotbalul și nici unul din părinții lui Jackie Chan nu aveau treabă cu bătaia.
2. Personalitatea. A moștenit-o de la măsa. Că și ea era nebună! Ați auzit chestia asta de multe ori, nu-i așa? N-are absolut nici o treabă cu genetica și depinde absolut în totalitate de mediul și mediu în care ești crescut. Doar când faci prostii toată lumea se întrabă: oare cui seamănă? Că părinții lui sunt foarte de treabă…
3. Inteligența. E deștept ca tacsu, mânca-l-ar mama. Adică faptul că socotești mai repede se datorează faptului că unul dintre părinții tăi era tare la mate. Wrong. Tot repetiția e de vină.
Dacă noi venim pe lume cu creierul gol, fără să știm altceva decât să urlăm dacă ne este foame și să mâncăm, de unde apar teoriile că moștenim tot felul de chestii de la părinți? Nu știm să mergem decât dacă nu suntem învățați. Nu știm să vorbim, sau mai simplu să comunicăm, decât dacă suntem învățați. Nu știm nici măcar să ne reproducem o chestie care e de fapt menirea oricărei ființe, decât dacă suntem învățați. Așa că după umila mea părere singurele chestii pe care le moștenim de la părinți sunt detaliile (culoarea ochilor, părului, pielii, etc.) și disponibilitatea la anumite boli.
Adică suntem cel mai prost animal. Numai că avem abilitatea de a învăța. Și tocmai acestă abilitate ne-a făcut să renunțăm la instinctele primare.
Ar fi bine dacă în timp am dezvolta o genă transmisibilă de la părinți la copii care să ne oblige să fim mai oameni. Să nu ne chinuim să îi educăm noi pe cei care nu au învățat chestia asta în copilărie, să vină de la sine… Din prima zi de viață…
Pingback: Horst si ambasada germaniei din Sibiu (partea 1) « Gaben.ro