Este o reclamă la Cosmote cu un avion care scrie un mesaj pe cer. Poate o știți. În fine nu are nici o importanță.
Așa cum v-am spus (Despre-Înspre) lucrez în producție publicitară. Am un client cu care am devenit foarte buni prieteni și care e super cretin. Bineînțeles în sensul bun al cuvântului. Are tot felul de idei una mai trăznită decât alta.
Vă povestesc una dintre ele că îmi amintesc de ea de fiecare dată când văd reclama cu avionul. În Baia Mare
cel mai de adunat oamenii la un loc eveniment e Sărbătoarea Castanelor sau un fel de zilele orașului pentru cine nu știe. Dar la sărbătoarea din discuție se umple tot centrul orașului de oameni dar persoană lângă persoană, fără spații. Cam cum stau sardinele. Imposibil de circulat pe jos. OK. Se gândește fratele meu cum să își facă reclamă da nu așa simplu. Să se ducă vestea. Cum? Tipărește 50.000 de pliante și închiriază un avion din acela mic (deltaplan cu motor) de o persoană să arunce pliantele deasupra mulțimii. Foarte tare frate!!!
Ca să maximizeze efectul acțiunii omul meu calculează că ar fi mai bine să arunce pliantele în două ture. deci 25.000 de bucăți pe șarjă. Deci, decolează avionul cu 25.000 de pliante trece pe deasupra mulțimii și aruncă prima șarjă de pliante. Ghinionul nr. 13 își bagă dracul coada și pornește un vânt și toate pliantele sunt duse la 500 de metri între niște blocuri. În mulțime ajung maxim 100 de bucăți. Neeficient! Crize de nervi, urlete la telefon, spume…
După 30 de minute se reia acțiunea. Revine omul cu avionul cu restul de pliante și trece din nou pe deasupra mulțimii. Omul meu perfecționist măsoară distanța dintre locul de lansare și locul unde au picat primele pliante și îl sună pe pilotul avionului să nu arunce pliantele deasupra mulțimii ci să se ducă 500 de metri la dreapta și astfel vântul va aduce pliantele exact unde trebuie. Din cauza calculelor prea complicate toată echipa nu observase un lucru. Se oprise vântul. Nu trebuie să vă mai zic că pliantele au căzut de data aceasta de cealaltă parte față de locul unde trebuiau să ajungă. Omul meu și-a închis telefonul și s-a dus acasă.
Era prea mult. Ce pot să vă spun e că de o parte și de alta a bulevardului unde era tot poporul erau două oceane de pliante albastre…
Aşa e la ardeleni :)) cele mai ingenioase idei 🙂
Superbă faza, de povestit la nepoţi 🙂
😀
:)) S-a chinuit in zadar…celor de la cosmote le-au iesit pana la urma, au luat in calcul toate posibilitatile ;))
haha. no way!!