inteligența naturală.

inteligența naturală.

Aveam nevoie de bani. Fizic. Gheață, cum ar veni.  C-așai în țărișoară, cetățenii vor cash. Și 99 % din magazine nu au pioes. (POS)

Mă duc la Mall, că acolo e cel mai apropiat bancomat ING. Că una din filialo/francize s-a închis și celelalte 2 care au rămas sunt în singurele locuri din oraș în care densitatea mașinilor e fix ca în Tokio. Sau New Delhi. Care-i mai aglomerat și mai lipsit de locuri de parcare.

Ajung la bancomat, înfig cardul în el, bag PIN-ul, cer banii, instalația validează, mă întreabă dacă vreau chitanță, nu vreau că salvăm pădurea, păsărica aia desenată de un oligofren face ceva mișcări complet nenaturale, apoi instalația se pune pe numărat bancnote. Adică bănuiesc că asta făcea. Că se auzea un zgomot din interior. Și numără al meu, și numără… Prietene, zic, în gând, că nu era să vorbesc cu hardughia, mi-o da în bancnote de 1 leu?

După vreo 2 minute, agregatul se oprește brusc, geme, râgâie de vreo 2 ori, sau beșește, că nu știu de unde proveneau zgomotele si șede. Da șede, frate! Io, îl încurajam în gând, nerăbdător. Că am uitat să vă zic, că eram și nițel grăbit…

După încă 5 minute eram ferm convins că am dat de singurul bancomat ardelenesc de pe planetă. Dar, ca să mă contrazică, fierătania afișează un mesaj de eroare, se scuză că nu are bani destui și îmi scuipă cardul afară.

Mno. Estimez cât timp mi-ar lua să mă duc în celălalt capăt de oraș, fac niște calcule, constat că nu mă descurc și mă hotărăsc să încerc să scot o sumă mai mică.

Reintroduc cardul în aparat.

Mizeria de mașină, mi-l smulge și-l ascunde în interior. Și apoi se apucă de șezut. Șed și eu vreo 2-3 minute, văd că nu se întâmplă nimic, scot telefonul să sun la ING să aud o explicație din aia care nu rezolvă nimic, da măcar să fiu convins că pot pleca liniștit. Bineînțeles că pe bancomat sunt vreo 45 de reclame cu cetățenii ăia din familia adams care merg la bancă cu diverse mijloace de transport, dar nici un număr de telefon. Că, doar la ce ar trebui un număr de telefon pe un bancomat care se poate defecta și care te lasă fără bani și fără card. Nu?

Intru pe net, caut site-ul Skynet, dau în viteză un acord privitor la faptul că banca o să-mi lase un cookie în telefon, că doară nu eram grăbit, găsesc după 10 minute de browsing un număr de telefon. Sun.

Bancomatul începe, din nou, să numere ceva. Adică să scoată un zgomot de combină la seceriș. Io presupun că de plictiseală, s-a gândit să-și numere banii. Că oricum nu știa câți are. Nu?

Dau niște cancel-uri, niște enter-uri, fac niște combinații de taste ca la păcănele, 2 roșii – 2 verzi, Terminatorul, impasibil își vede de treaba lui…

Între timp îmi răspunde Maria. de la ING. Maria, care e un robot. Îți dai seama după ușorul retard din vorbire. Da, îi zic că mizeria de betonieră mi-a înghițit cardul, roboata cujetă o jumătate de secundă, și zice, da, am înțeles, ți-a fost reținut cardul. Vă rog să dictați sau să rostiți CNP-ul. Mișto zic, deșteaptă treabă, zic CNP-ul, și Maria mă transferă la un operator. Prietene, în momentul acela eram pe jumătate relaxat. Adică, eram ferm convins că sunt pe mâini bune.

-Bună ziua sunt Voigjeșel. Adică un nume pe ca nu l-am înțeles. Am înțeles că v-a fost reținut cardul.

Confirm, povestesc  toată tărășenia, încerc să nu jignesc instalația, grafica bancomatului și instituția care le deține, îi explic că mă grăbesc și că mi-aș dori cardul. Cel puțin.

Voigjeșel zice că nu mă poate ajuta, dar că poate trimite o echipă de la Ghost Busters să verifice instalația, dar că asta s-ar putea să dureze. Bun. Io când aud, în România, să s-ar putea să mai dureze, știu că n-are rost să insist. Deci azi nu… Dar, pentru că îmi doresc să trăiesc într-o lume mai bună, și n-am de lucru, îl întreb și eu pe Voigjeșel:

– Prietene, de ce  nu puneți un afiș cu numerele de telefon, aici pe bancomat. Că poate sunt cetățeni care au o urgență. Și ar fi un gest normal…

– Domnule Oană, începe pe un ton superior Voigjeșel, aveți numerele de telefon pe card. Puteați să-l luați de acolo…

Am șezut un pic, apoi, liniștit, zic:

-Nu puteți, vă rog să îmi faceți legătura la Maria?

-Care Maria? zice al meu nedumerit.

-Domnișoara cu care am vorbit adineauri…

Stă și al meu un pic, procesează, apoi nițel intrigat zice:

-Domni… Maria e un robot…

-Știu, dar îmi doresc să vorbesc cu cineva inteligent. Care, știe că nu pot lua numărul de telefon de pe un card, care e închis într-o cutie de oțel… Sau aș putea, dar ar fi profund ilegal…

Și fix când pomeneam de ea, inteligența artificială, brusc și total neașteptat, repune pe calea cea dreaptă bancomatul care zvâcnește de vreo 2-3 ori și îmi scuipă, delicat, cardul. Îi închid telefonul lui  Voigjeșel, total nepoliticos, smulg cardul, înainte ca T-900-le să mi-l ascundă din nou  și fug spre mașină. Iată cum după 25 de minute eram fix acolo unde eram acum 25 de minute. Cum să nu iubești tehnologia? Cum?

În rest, o zi normală de miercuri.

Tu? Cum ți-a mers azi?

 

 

 

 

comentarii de pe facebook

comments

  • Unique Post

12 Comments

  1. Gorgers omule, te-a recunoscut … şi-au făcut şi reclamă …ieftină, nu-ma zic!

  2. e fain asa, ai scapat usor. mie mi-a scuipat cardul dupa ce a scos sunete agriculturale dar s-a hotarat sa imi retina suma de 4000 de lei pe care o cerusem. probabil taxa de protectie.

  3. Prietene,.. “compatimesc cu tine”. Rromanica si bancile bananiere. Crezi ca numai ING-ul are angajati “inteligenti”?! Nooo, mai toate bancile au, de ex. BRD: ma suna intr-o zi cam ca a ta, cea de astazi, un Zgabeata Iftode (generic) si dupa ce ma chestioneaza sever legat de identitatea mea, de parca l-as fi sunat eu, nu el, incepe sa bata campii legat de un cont ce trebuia inchis, Da, trebuia inchis de 3 luni, dar nu au facut-o si acum sa vezi dracie, nu erau in acel cont, banii de administrare. Mno, bun, am inteles ca dupa lene si durere’n sezut fata de clienti, mai sunt si disperati sa scoata bani si de pe cantul cardului. Asta nu era asa un deranj mare, doar ca toata logoreea individului a fost presarata dureros cu dezacorduri gramaticale si deja celebrul “decat”, inserat obsesiv si imbecilizant. Ma scuz politicos ca-l intrerup si cer sa ma transfere la cineva care nu a facut gramatica, cu Vanghelie. Urmatorul sunet a fost declicul telefonului si o mare liniste. Da, serif, ala a luat-o la modul personal si s-a simtit ofensat. Nici acum nu ma mai suna BRD-ul… cred ca’s pe lista neagra(‘n ceru’ gurii).

  4. Am dormit pana la ~15, dupa care am stat pe internet cititind diverse.

  5. Bazandu-ma oarescum pe o experienta asemanatoare, ce-i drept, sub forma de beat, betie vindecata de un Robocop de-al lu` ING (sareau berile din mine ca fisele din “aprozar”), de in 2 minute eram mai treaz decat o zi de aprilie in Tokyo, as verifica minunatu` cont. Terminator nu se inlatura de la bicisnice fapte, si s-ar putea ca suma sa fie aparuta ca retrasa. Succesuri

    1. As adauga ca nu aveam nevoie de prea multi bani, dar suma, odata aparuta ca retrasa sau tastata, e aproximativ dusa, si aici citez exact din memorie ” pentru ca camera nu se uita la cati bani ati retras dumneavoastra si nici la ce ati bagat in portmoneu”. I-am sunat, m-au sunat, cam doua saptamani, am considerat ca 50 de lei nu mai merita efortul.

  6. Lunga cale de la supporterul cumparat pe cardul altuia pana la cearta pesonala cu dulapul cu bani.

  7. Asa va trebuie daca va plac cardurile…
    E placut sa faci conversatie cu un robot si sa-ti exprimi frustrarile in fata unui oligofren.
    Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca facand tranzactii cu cardul, o companie anonima de peste ocean face bani pe carca voastra sau a celor care accepta tranazactiile pe card – circa 1…2% din cifra de afaceri, de parca ar fi frac-su mai mic a lui TVA.

    1. Author

      serif, nici mie nu-mi plac. dar ma obliga legea. nu am alta alternativa.

hai. spune ceva. te provoc! :)))