Întâmplător (era să scriu ”accidental…”) prin natura meseriei, sper că știți că am o meserie… 🙂 , am ocazia să întâlnesc oameni foarte faini.
Și eu sunt întotdeauna predispus la povești. Îmi place să pun întrebări, să-i descos, să văd ce păreri au despre politică sau despre viață în general… De obicei, reușesc să-i scot din amorțeală. Povestim. Mai scap câte o glumiță, că nu mă pot abține. Da nu sar calul…
Astăzi am să vă povestesc despre Nea Fane de la Întreținere. Perntru că la ei la fabrică n-au Sculărie, că acolo ar lucra Nea Fane al nostru. Are 63 de ani și muncește de la 14. De o viață și jumate, cum îi place lui să spună. Lucrează 8 ore într-o fabrică apoi acasă mai meșterește câteva ore. Are un mic service auto, repară motoare și cutii de viteză. Chestii mai sofisticate, la care e nevoie de mai mult timp.
– E plină țara de specialiști care repară mașini în 2 ore. Da se strică-napoi în 4 zile! Nu-i așa?
Nu-i răspund, că nu știam ce să-i spun. Dau din cap, ceva între ”Da” și ”Nu”…
– Da cum de muncești în două locuri? Adică de ce? Că bănuiesc că ai un salar destul de bun aici…
– Păi ca să fac mai mulți bani, nu? Am făcut o casă faină, am 2 feciori la care le-am făcut casă și le-am luat mașină. Amu-s căsătoriți… am 3 nepoți…
– Să-ți trăiască, zic.
– Mulțam, la fel. Am avut mai multe slujbe de când mă știu. Și pe vremea lui Ceaușescu munceam la o fabrică în oraș și apoi acasă reparam Dacii. Că alea erau făcute să se strice. Marfă românescă…
– Erau bune Daciile atunci… Așa erau vremurile…
– Da, zice Nea Fane. Pentru vremurile alea erau bune. Că nu erau altele… Munceam acasă până la ora 11 noaptea la hârburi, apoi mă culcam și la 3 mă duceam să pun plasa la coadă la lapte. Mă mai culcam 3 ore și la 6 era la coadă. La 7 luam laptele îl duceam acasă apoi la 8 mă duceam la muncă. N-am întârziat niciodată. Nici măcar când a născut nevastă-mea! A născut duminica! De două ori!
– Poate a făcut-o intenționat… încerc o glumiță…
Râde baritonal, zgomotos, ținându-și o mână pe burtă…
– Mda… Lucram într-o hală care nu avea geamuri și nici încălzire. Stăteam 8 ore în frig și apoi plecam acasă să muncesc la mașini. Și tot nu ne plângeam că e mult de muncă, că e greu, că nu ne ajung banii… Amu tăți se plâng. Că nu au condiții, că nu-i înțelege nimeni, că au depresii… Eh… Oamenii uită ce greu era pe vremuri. Îi mai auzi pe câte unul că era bine în comunism… Era bine pe dracu!
Dă a lehamite din mână…
– Stăteam odată la coadă la ouă și din cauza înghesuielii, un om, ”un tovarăș” cum le zicea atunci, a leșinat. Era și mai bătrân. Poate mai bolnav… Am început să strig ”nu mai împingeți! A leșinat un om! Nu mai împingeți! Știi ce a zis unul de la coadă?
– Nu…
– Lasă-l pe jos , că o să fie mai multe ouă pentru noi! Îți dai seama cum erau oamenii atunci!? Am ieșit de la coadă și l-am scos pe bietul om de acolo! L-am dus la spital. Nu l-am mai văzut niciodată… Da bănuiesc că a scăpat…
– El a scăpat și tu ai rămas fără ouă… încerc o glumiță…
– Nu era așa o problemă… Totdeauna am avut câteva găini pe lângă casă… Vezi, dară, că n-am murit…
Își face de lucru la un motor. Se uită atent peste ochelari.
– De ce nu ieși la pensie? că bănuiesc că ai vârsta…
– De ce să ies? Încă pot munci, mai fac un ban și pe de altă parte dacă m-aș opri mi-ar fi frică că o să îmbătrânesc…
Fain!
Am mai povesti vreo 2 ore. L-am lăsat în atelierul lui, la muncă. Nu m-a lăsat să-i pun poza la acest articol. Nu știu de ce… Nu am insistat…
.
articolul acesta face parte dintr-o serie pe care am scris-o, cu mare plăcere, pentru
Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS şi finantat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Cu oameni din acestia sa tot lucrezi !
Sunt sigur ca ce face face bine, nu se baga la ce nu stie, nici nu trebuie !
La multi ani Nea Fane !!
nu merge linkul/site-ul „fii activ”