Genialitatea depanatorilor Radio Tv

poza e de aici

Am începus să deslușesc electronica prin clasa a 2-a. La Clubul Pionierilor. Așa îi zicea atunci. Nu știu dacă mai există, era la un moment dat ceva de genul ”Palatul Copiilor” dar nu am mai auzit demult referințe și nu știu dacă mai există. Orșcum, nu cred că mai e la modă să-ți duci odrasla la un curs gratuit unde să învețe o meserie, acum când toți copiii fac karate, înot, cursuri de actorie, călărie, pian și alte chestii pe bani grei…

Nfine. nu mergem acolo. Revin. Electronică.

Mi-a plăcut, m-am ținut și pe la 18 ani am făcut o postliceală în Baia Mare. În primul an am primit o ofertă să lucrez ca ucenic la o secție de reparații. Adică să muncesc gratis un an și să învăț meserie. Superb. Am făcut toate actele, dosar cu șină, copii după toate actele, am vorbit cu Șeful de Unitate, omul m-a primit călduros, că aveau nevoie de cineva să facă curat, și să muncească, repet, gratuit în secție. Gata. Toate rezolvate.

Și m-am prezentat eu, ca ghiocelul, lunea la muncă. Gentuța cu scule pe umăr, un sendviciuc (parizer + pâine, că atât aveam) împachetat regulamentar într-un ziar și cu o poftă nebună de muncă. Eram super încântat. Adică, mno, prima zi de lucru. Știi?

Ajung în fața secției la 8 fără 10, că dacă ajungi la fix ai întârziat deja.

Nimeni, nimic. Mă uit nedumerit, șed un pic, fac niște ture, bat timid în geam să nu deranjez. Nimic. Se face 8. Nimic. 8.30. Nimeni. Intru în panică. Poate vor să-mi facă o glumă. Dacă stau toți după ușă și râd de mine. Dacă șeful de unitate mă încearcă să vadă cât sunt de hotărât… Nu? O fi vreo probă… Citeam și mult SF la vremea aceea.

Pe la 9 n-am mai rezistat și am intrat în cafeneaua de lângă. O bombă din aia comunistă, puturoasă, cu lambriuri pe pereți, scaune din fier forjat și cu mozaic pe jos. Și o Tanti Lenuța, mică, grasă și foarte vorbăreață.

M-am așezat pe un scăunel din ăla și cu ultimii 3 lei mi-am luat o cafea. Femeia m-a servit, apoi s-a întors la bar și după câteva minute m-a întrebat:

-Ucenic la Reparații?

-Da! am sărit eu, plin de speranță. Dar nu știu ce s-a întâmplat. Nu a venit nimeni.

Femeia a scuturat niște scame imaginare de pe costumul lucios de atâta purtat, și-a aruncat o cârpă pe umăr, apoi făcându-și de lucru la aparatul de cafea mi-a zis cu ură, printre dinți…

-Bagabonzii ăștia de reparatori, lunea încep la ora 12… Au băut astă noapte până la ora 1…

Ce să mai zici?

Așa. Azi e luni… e ora 5 sunt la muncă… și io acum mi-am dat seama că nu am învățat nimic… Oamenii ăia erau geniali… Geniali…

Jizăs ce mă doare capul…

5 comentarii la „Genialitatea depanatorilor Radio Tv”

    1. da ,ce este aici ora de gramatica ? trebuie sa ai scoala multa ca sa intelegi ce a vrut sa spuna ,daca nu sesti pregatit ca sa intelegi povestea nare rost

  1. Mai exista palatul copiilor, cel putin in oradea dar nu garantez ca se mai face electrotehnica… eventual ceva cantat la niste instrumente de suflat (in afara de penis si pix)

Dă-i un răspuns lui danverabAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.