Despre singurătate…

poza e de aici

Mă sună un client. Să ne întâlnim la o lucrare. Mă duc. Că doar din asta trăiesc. Nu din dus… Din munca pe care o fac pentru clienții cu care mă întâlnesc… Înțelegi tu.

Am ajuns mai repede. Și m-am așezat pe o bancă pentru că la vârsta mea e indicat, câteodată, să șed puțin. Și, nuj cum e la voi, da eu dacă am timp de stat mă gândesc la chestii.

Prima chestie la care m-am gândit e că eram în centru și zona era relativ pustie. Lucru plăcut având în vedere că trec prin perioada aia în care nu prea îmi mai plac oamenii. Nfine, altă discuție.

Deci singur pe bancă. În centru. Plăcut afară, un pic de umbră… Ah, ce norocos pot să fiu. Singur.

Apoi au venit 2 martori ai lui Jehova care voiau să discutăm 3 minute, un etnic minoritar care nu mâncase de 18 zile, 1 doamnă care căuta o adresă, o doamnă care plimba un câine, câine care s-a căcat lângă bancă, de ședeam amândoi, si eu și doamna și ne priveam rușinați în timp ce câinele… știi tu… Doamnă cu care m-am certat că nu strânsese după câine, un alt minoritar care vindea seturi de cuțite…

Noroc că a venit clientul, că începuse să mă deranjeze singurătatea aia…

Un comentariu la „Despre singurătate…”

  1. Vezi daca nu vinzi si tu putina iarba. Asa vreo 20 de grame sa fumeze si caii dar si vacile (sa nu facem discriminare)

Lasă un răspuns la verdenpom Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.