Acu m-am trezit. Poate și pentru că nu mai există nici o urmă de respect pentru oamenii care vin acasă la 2.30 noaptea…
DE LA MUNCĂ!!!!
Sau poate din alte motive… :))) nu zic cine e de vină, dar suntem 2 oameni în casa asta… mda…
Am fost în La Tour, pentru prima noapte (zi) de muncă. Știi… strâng niște bani pentru un om care are mare nevoie... Și pe drum încoace, mă gândeam că universul are el niște metode de a echilibra chestii… ceva incredibil.
Am plătit pentru toate nopțile grele pe care le-am făcut ospătarilor și sau ospătărițelor din toate crâșmele în care am petrecut… Și, nu că m-aș lăuda… dar au fost niște petreceri…
Chiar povesteam la un moment dat că oamenii nu mai beau ca pe vremuri… Că pe noi ne prindea slujba de duminică dimineața în crâșma de lângă biserică… Și cum…
Nfine. Altă discuție…
Cireașa de pe tort a fost că am stat mai bine de 30 de minute după 4 cetățeni care aveau de terminat o discuție. Nu știu care, că psihic n-am avut puterea să urmăresc firul narativ, era și greu… dar și asta trebuie să fie un fel de pedeapsă pentru toți barmanii, ospătărițele și bodyguarzii pe care-i țineam în crâșme ”până terminăm și noi berea asta”…
Am mers pe jos în 6 ore mai mult ca badea Cârțan în toată viața lui, mi-s umflate picioarele și mă doare fiecare osicior din organism. În rest a fost bine, n-am spart nimic, per total a fost bine. Am trimis nota la o masă unde niște cetățeni petreceau de zor, din greșeală, normal. Au fost un pic uimiți când a apărut ospătărița cu nota… așa ca și cum le-am fi cerut să plece… Nu le-a picat foarte bine… Eh. M-am dus și le-am explicat, am scăpat niște glumițe plus că mă ajută și corpul ăsta bine definit să fac impresie bună. Am remediat treaba, am rămas prieteni.
Niște cetățeni ne-au dat țeapă cu 6 lei, adică au lăsat banii pe masă și au plecat. Mai puțin cei 6 lei… Eh. Mizerii… ”Colegii” au zâmbit relaxați, eu m-am dus după ei. Din fericire/păcate nu i-am mai ajuns.
Ah, am mai avut o notă de 120,5 lei la care cetățenii nu ne-au lăsat decât 120 de lei. După ăștia n-am mai fugit… știi… prima oară-i mai greu, după aia te înveți…
N-am făcut live-uri, nu am pus (multe selfie-uri) că n-am vrut să fac circ. Știu că asta ar fi fost rețeta clasică, dar n-am vrut să transform seara asta într-un social media show. Pur și simplu am vrut să-mi fac treaba pentru care am fost plătit.
Și am fost. Am primit 500 de lei. Adică am mai fost angajat pentru o zi, când o să am un loc liber în calendar. Cred că oamenii au fost mulțumiți de mine. Fain, nu?
Colectivul a fost frumos, ne-am și distrat, am mai și bârfit puțin. E interesant să fii de cealaltă parte a …tăvii… :)) Foarte multe chestii de învățat de aici… :)) O să dezvolt puțin ideea asta. Dar nu acum că sunt într-un deficit major de cofeină… :))
Super personal, foarte faină atmosfera, șeful de comitet, colectiv beton. Toate la superlativ. O să mai vin! :)) ok… știu că o să te gândești că sunt obligat pentru că m-au plătit oamenii deja… Da. Și de asta. Dar și pentru că mi-a plăcut.
Foarte multă lume m-a recunoscut (nu mă laud) și știau despre #doneziMangajezi. Chestie care mă mângâie, pufos pe suflețel :)))
Cam atât.
O să trimit bănuții în contul Mariei și o să mă uit la un film.
Mai vorbim săptămâna viitoare :))
Dacă ai ceva de lucru sâmbăta, da un semn… Nu că aș fi în pericol de șomaj, dar totuși… :)))
Ps. Am lăsat prima insignă de șerif pentru fapte bune :)) 
O idee de milioane, de vreo 5 :))
Felicitări pentru inițiativă si la cat mai mult spor. Bravo om bun!
Stiu ce inseamna nenorocita aia de boala, ai toata consideratia mea si o donatie in contul cu pricina. Respect!
serif. repet ce ti-am mai zis. iti multumesc dar nu trebuia … adica stiu prin ce treci si tu…
Fu fain. Și mersi de ceai, de fresh și de zîmbet.
la care masa ai stat? :))
Pingback: Dacă ai nevoie deo vacanță exotică… sună-mă! #doneziMangajezi – Gaben.ro