Boxul si motivarea personala…

Acum vreo 20 de ani, cred, nu-s sigur, am primit prima carte despre dezvoltare personală. Nu-mi mai amintesc titlul. Poate și pentru că nu m-am dezvoltat personal. Și cumva, inconștient încerc să-mi reprim amintirea asta. Nfine. Nu asta contează. Acolo am gasit, eu, personal, sigur că tu știai mai demult, primele idei despre ”tehnica setării obiectivelor”.

Adică, șezi într-o bună zi (sau rea, nu prea contează) și scrii pe o listă ce vrei tu să ai în 10 ani. Casă, familie, piscină, mașină, câine pe pământ, din astea. Și după aia stabilești un calendar, faci un plan și te apuci să-ți distrugi viața ca să  ți le cumperi. Simplu?

La mine lista a fost scurtă. Și simplu de alcătuit. Adică îmi doream un S Klasse.

Am calculat câți bani îmi trebuie, cât câștig și după niște matematică simplă am ajuns la concluzia că îmi trebuie 43 de ani să îmi împlinesc visul. Da, știu, pare enorm. Dar, dacă ești optimist… sau un pic dus cu pluta, e okei…

Pasul 1.  adică stabilirea obiectivelor – bifat.

Pasul 2. modalități de motivare.

Scria în cartea aia, că e normal, după un start vijelios să te mai înmoi pe parcurs. Că o să fie greu, dar trebuie să îți învingi creierul care vrea femei, alcool, tutun și alte chestii… și să muncești ca un animal. Trebuie să faci asta, să nu uiți ce ți-ai propus. Să fii tare, să reziști ispitelor, să-ți învingi lenea… să…ceva… dinastea…

Mno, tre să recunosc, io am avut nevoie de ”reconfirmarea motivației” după vreo 10 minute, că trebuia să întru într-un joc, să-mi setez echipa de fotbal… Și mă simțeam cumva vinovat că am rezistat atât de puțin…

Am sărit câteva capitole, fix la sfârșitul cărții unde mai era un sfat din ăsta ”de milioane”…

Dacă vrei să rămâi motivat, tipărește niște imagini cu lucrurile pe care ți le dorești și pune-le în fața ta la birou. Așa, când vei dori să pierzi vremea, doar privind aceste imagini, te vei transforma într-un om muncitor, silitor și bineînțeles de succes.

Bună idee, m-am gândit. Adică, ce zic eu bună?  Perfectă!

Am căutat vreo 3 ore o poză cu un S Klasse. Că nu era așa de simplu. Mie îmi trebuia unul negru cu piele crem și cutie manuală. Nu ai idee ce greu se găseau poze bune, pe vremea aia pe net… Plus că modelul negru/piele crem, nu era atât de comun… Ca acum…   Apoi după ce am găsit poza, am mai stat 3 ore să curăț un băiat (adică să îl scot din poză – sper că nu ai înțeles altceva…) și să îmi pun numărul meu preferat. MM-73-GOV…

Apoi am tipărit imaginea din vreo 6 coli A3 și le-am lipit pe perete cu foarte mare grijă. Alte 3 ore…

Bun.

Am avut imaginea aia în fața ochilor timp de 8 ani.

Pasul 3. Atingerea obiectivelor

De atunci mi-am cumpărat 4 Skode și un Opel.

Mi-am amintit de asta, când mă uitam, ieri, la Meciul Secolului la box. Și după ce Mcgregor a luat bătaie mă gândeam ce o fi în sufletul lui… Că mno, nu-i ușor… Adică… E o mare înfrângere. O înfrângere care o să îl hăituie ani buni de acum încolo. Sacrificii imense, o viață  dedicată unui singur meci, antrenamente, durere, frustrări, chin, suferință… Și toate se duc într-o seară. Brusc!  În repriza a 9-a a unui meci… Cumva nedrept… Nu?

Și apoi m-am gândit că poate, adolescent fiind,  a citit și el aceeași carte ca și mine, o fi căutat vreo 3 ore pe net o poză, a mai retușat-o și el vreo 3 ore în photoshop, apoi și-o fi făcut un afiș mare, din câteva coli A3 pe care l-a lipit în sala de sport ca să-l motiveze…

Ce scria pe afișul lui?

70.000.000 de dolari… 

 

9 comentarii la „Boxul si motivarea personala…”

  1. De boss… depinde de telul pe care ti-l fixezi. Uite vezi – tu nu ti-i fi pus 70 de bulioane ca scop in viata. Ai fost mai realist… si cu ce te-ai ales? 😀
    El – fiind mai idealist ashea – si-a propus un scop imposibil la momentul ala dar uite – l-a atins totusi.

    Morala – tre sa-ti stabilesti numai teluri imposibile – asta te va motiva maxim. Astfel incat si daca faci doar 50% din ele… Ce spun io 50% – 10% daca faci , tot e ok.
    In cazul lui 7 mil … 😀

      1. Tre’ sa fie complet imposibil… Asa cam ca 70 mil de Euroi 🙂 Sklasse iti mai iei ( mana a doua, de prin Germania, a fost a unui bunic care se ducea cu ea la piata, nu bate nu troncane )…

  2. Nu-mi spune ca o fi vorba de cartea lu Keith Ellis, The Magic Lamp. Ca acu doua ore l-am gasit pe unul pe net (zis Horton) de o recomanda, ca i-a schimbat viata acum ceva ani, cand a citit-o. Prea coincidenta. Prea.

Dă-i un răspuns lui gaben.roAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.