Georgel era (este și astăzi, dar altfel) un băiat liniștit. Crescut la bloc, cu părinți intelectuali. Facultate. Inginerie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciu bun, la o multinațională.
Și ca toți inginerii care stau cu părinții până la o vârstă mai înaintată avea si el un hobby. Era pescar (era, nu mai este…). Dar pescar nene. Adică cu legitimație, cu scule din alea sofisticate, cu abonamente la reviste din domeniu și cu participări la toate concursurile de pescuit sportiv din zonă. Mno… Înțelegi tu…
Felicia era o fată liniștită. Crescută la bloc, cu părinți intelecuali. Facultate. Economie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciu bun, la stat. Un pic mai plinuță, nu că ar conta asta și un pic mai spre 35 de ani…
Nu știu cum s-au cunoscut, cert e că s-a întâmplat și exact ca în poveștile clasice, a fost dragoste la prima vedere. Deși, dacă stau și mă gândesc, retroactiv, dacă se mai vedeau o dată, poate el se răzgândea… Cred…
Nfine. În doi timpi și trei mișcări s-au declarat un cuplu, ea s-a mutat la el, adică la părinții lui. Și cu mintiuca aia mică a ei de economistă, a programat, pe calendarul de pe telefon etapele următoare.
Logodna , Credit pentru apartament, Achiziționare apartament, Nuntă, Mutat în apartament, Copilul 1, Copilul 2 , Schimbăm apartamentul cu unul mai mare, Copilul numărul 3, Casă pe pământ.
Simplu. Georgel nu a ridicat obiecțiuni, oricum Felicia era prima femeie care… vreodată… din viața lui… Ai înțeles tu.
Așa că la nici o săptăpămână după ce s-au cunoscut, s-au logodit. Apoi, după o săptămână de dragoste nebună, adolescentină, că plecaseră părinții lui Georgel la țară, ”tinerii” s-au decis să meargă la bancă să caute un credit pentru casă. Ca să nu aibă surprize neplăcute, Felicia l-a interogat nițel pe al meu:
-Gugi-Mugi tu ai vreun credit?
-Fili-Mily am un credit, că mi-am luat niște undițe acum 3 ani.
-Bine Gugi-Mugi, zice liniștită Felicia.
Adică cumva, în inima ei, și privind mormanul de reviste și afișe cu pescari care acoperea biblioteca din camera tânărului se aștepta la asta…
Și s-au dus ai mei la bancă. Ea în fustiță colorată, el la cămășuță și pantalonași de stofă. Au șezut cuminți pe o canapeluță, și-au așteptat rândul. Doamna de la credite i-a invitat în birou. S-au așezat. Felicia a prezentat situația, salariul ei, salariul lui, ce sumă au nevoie și pe câți ani.
Doamna de la credite, a făcut niște calcule repejor, apoi a mai pus niște întrebări și le-a cerut buletinele. Felicia le avea pregătite, în original și în copie ”conform cu originalul”, într-un dosărel de plastic. Și s-a trecut la completarea formularelor.
– Aveți credite? a întrebat banchera, privind ”tânărul” cuplu.
– Da. Are Gugi-Mugi un credituț. Că și-a cumpărat undițe. Și îl privi drăgăstos, călduros, strângându-i mâna și ducând-o la piept. E mare pescar! completă juna.
Femeia de la ghișeu, cu glicemia crescută după aceste moment dulce, porni la a tasta chestii.
– Da, domnul Georgel, mai aveți un credit.
– Da. Are un credituț! Îl privi din nou cu o dragoste imensă Felicia.
Femeia de la bancă, se opri un pic, mai apăsă vreo 2-3 taste, se opri din nou, tastă ceva, șezu iar, apoi așezându-și cu un deget indecent ochelarii, grăi:
-Nu e chiar un credituț. Domnul Georgel are un credit de 43.000 de euro.
-Cât?! Explodă Felicia ridicându-se ca un arc! 43.000 de euro? Ești cretin?! Ce dracu ți-ai luat cu atâția bani?!
Georgel roși și transpiră în același timp, se axfixie de vreo 2 ori apoi înainte să leșine definitiv, cu o voce sugrumată zice:
-Mi-am luat niște undițe…
Felicia cu turometru la maxim, puse mâinile-n șold și urlă pe un ton baritonal:
-Cum undițe, cretinule? Cum undițe de 43.000 de euro? Ești debil mintal? 43.000 de euro… Incredibil…
Georgel ședea întins într-o rână pe fotoliu, preocupat să nu cumva să-i sară inima din piept. Și să nu alunece din fotoliu…
Felicia făcu câțiva pași nervoși prin biroaș, apoi ca un vultur se repezi spre Mihai, urlând ca o fiară:
-Și unde-s undițele de 43.000 de euro idiotule?
Mihai strânse puternic ochii ca să îi protejeze de torentul de scuipați care însoțiseră ultimele vorbe. Apoi, după ce reuși să prindă și el un curent de aer oxigenat, se prinse cu mâinile de marginea fotoliului și privind o chestie foarte interesantă de pe mochetă, cu cel mai liniștit glas din lume, zice:
-I le-am dat împrumut unui prieten. Că mie nu-mi plac…
Apoi Felicia trase puternic aer în piept și urlă! Tare.
Foarte tare.
Atât de tare, încât în ziua aia n-au mai mers cardurile la banca aia…
cine e Mihai in povestea asta ? 🙂
si eu sunt curios :)))
Vai…))))))
Io zic ca totusi s-au luat si fili-mily e acum….. mare pescareasa.Bine mare era oricum dinainte.