Cred că am încurcat un baiat…

Am fost în tabără. La Biz sms camp.

Ceva cu Social Media și internet. Și companii, agenții și bloggeri. Și dixtracție. Alcool și înghețată. Și alte chestii, dar pe mine doar astea m-au interesat.

Well, am stat câteva zile. Și am stat în cameră cu un băiat. Că așa e în tabără.

Când am ajuns, am primit cheia, am urcat în cameră și după câteva minute a venit și el.

S-a prezentat politicos.

-Dpsfjmw.

sau ceva. N-am auzit. Sau n-am înțeles. Și chiar daca aș fi auzit/înțeles nu rețin. Da. Nu rețin.

M-am prezentat și eu frumos și am zis să nu insist să nu creadă omul că-s retardat.

O să aflu eu, dacă nu, în cel mai rău o să mă uit pe ecuson.

Nfine.

Prima zi a trecut ca un stol de berze. O să fiu sincer și o să recunosc că nu am altă comparație la îndemână. Da voiam să zic ”repede”. Foarte repede. Așa a trecut și o parte din noapte, poate chiar un pic mai repede, că m-am abțiguit nițel.

Discalaimer: postul ăsta nu e despre alcool. Eu mai prestez, dar bineînțeles, responsabil. Asta mă gândesc că e bine să auzi…

…m-am abțiguit nițel. Și m-am dus să-mi odihnesc trupșorul în cameră. Colegul nu era. Bănuiesc că mai avea de aprofundat ceva strategii pe offline.

Pe la ora 2 a venit și el. Cred. Nu-s sigur… Cert e că a venit la un moment dat.

Pe la 3 aud, ca prin somn ușa. Care se deschide scârțâind timid. Am activat rapid procedura de urgență în caz că intră cineva peste mine, noaptea, într-un hotel. Adică m-am gândit, așa semiadormit că mai bine stau un pic să văd ce se întâmplă și dacă e cazul mă ridic. Că nu avea rost să mă ridic așa din prima. Clar că mi-ar fi sărit somnul…

O voce feminină, suavă și catifelată, a susurat:

-Dan?

Io, văzând că nu-i un infractor, am coborât vigilența la cote minime. Adică n-am scos nici un sunet…

-Daaan? șopti din nou vocea. La fel de suavă și catifelată…

Eu mormânt. Colegul de cameră trage și el un sforăit hotărât.

-Daaaaaaannnnn! Strigă femeia enervată nițel. Vocea devenise zgrunțuroasă. Așa ca un șmirghel.

Bun. Trebuie să-ți mai spun ceva. Nu știu dacă se întâmplă și altora, dar eu când dorm și cineva încearcă să mă trezească îmi folosesc restul de 95% din creier. Și, vorbesc, fac calcule, rezolv chestii de nerezolvat și dau răspunsuri la întrebări care chinuie omenirea de milenii. Doar să nu fiu nevoit să mă ridic din pat.

La fel și acum. În mai puțin de 1 la puterea -26 dintr-o secundă am calculat că femeia nu o să se oprească cu una cu două. Am decis să iau măsuri. Am setat o voce de om treaz, puțin indignat, dar politicos. Și ferm în același timp:

-Nu este nici un Dan aici!

Organismul care ședea în ușă, a înlemnit. A încetat să și  respire. Știu asta pentru că la cât creier foloseam la momentul ăla, puteam să-i număr și globulele roșii din sânge…

-N-a venit sau…? se împletici ea în cuvinte, speriată și nițel rușinată…

-Nu avea cum să vină. Pentru că nu stă nici un Dan în camera asta! am terminat decisiv convorbirea. Apoi telepatic i-am ordonat femeii (sau fetei, că nu am aflat niciodată…) să închidă ușa.

Chestie care s-a și întâmplat.

Am oprit creierul și am pus cele 3 procente care deservesc facilitatea pe timpul zilei la repaus. M-am culcat liniștit.

Astăzi, după 3 zile de la întâmplarea descrisă atât de frumos în rândurile de mai sus, dis de dimineață, pe la 10, mi-am făcut bagajul și voiam să cobor la masă. Colegul de cameră s-a trezit fix când ieșeam din cameră. L-am salutat politicos, mi-am luat la revedere și înainte să ies, mi-am cerut scuze și  l-am întrebat cum îl cheamă. Că nu cred că mai există vreo șansă să ne întâlnim…

-Dan! mi-a răspuns omul foarte liniștit…

well…

Am zis să fiu sincer…

-Dane, acum 2 seri, pe la 3 noaptea te-a căutat o femeie…

Omul s-a uitat uimit la mine. Apoi a mai așteptat un pic sa vadă dacă nu-mi arde de glume. Apoi s-a încruntat nițel. Apoi mai mult, cât să-mi dau seama că ar fi fost util pentru el să afle asta mai devreme…

-Șiiiii?!

-Șiiiiii… i-am zis că nu stai aici… Că uitasem cum te cheamă…

Mi-am luat bagajul și am ieșit.

Doar pentru că cele 3 procente de creier pe care le folosesc în timpul zilei, care duduiau la capacitate maximă  au hotărât că e mai bine așa.

Mai sănătos, zic…

7 comentarii la „Cred că am încurcat un baiat…”

  1. Pingback: Fenomenul BizSMSCamp

  2. Și noi așteptam cu înfrigurare ca „Dan, Dan, dan” să fie coloana sonoră la un softcore de împerechere ca într-o camera de cămin studențesc

  3. Pingback: Câteva articole interesante de citit astăzi – 16 iulie 2017 – nwradu blog

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw