Da știu că e ciudat. Și neobișnuit. Să-i mulțumesc unui ”jurnal online” unde am scris toate chestiile care mi-au trecut prin cap.
Dar nu pot să mă abțin… adică să fiu sincer, aș putea, da mno. Dacă nu s-ar întâmpla ce am mai povesti…
Vă iau prin învăluire. Ca să înțelegeți contextul:
Am fost la capitală. Cu trenul. Cu avionul nu servesc că există riscul să crăp de inimă la vreo turbulență, cu mașina nici nu mă gândesc pentru că data trecută am căutat 3 ore un loc de parcare lângă o clădire unde mă așteptau niște cetățeni. Deci tren. Mă culc frumos, mă trezesc dimineața, mă echipez corespunzător, servesc o cafea în Gara de Nord și purced în explorarea urbei. Deci, varianta ușoară.
Cum am deschis ochișorii, dimineața la prima oră am fost la Radio Virgin. Unde le-am dat băieților (și fetelor) niște tricouri. Că și ei îmi dăduseră un hanorac. Și o cană. Și un tricou. Și un acțibild… Deci eram dator. M-am dus să mă revanșez, că nouă moroșenilor nu ne place să rămânem datori. M-au pus oamenii să vorbesc la microfon, ei zic că am fost live. Nu-s sigur. Adică eu, pe mine nu m-aș fi lăsat să vorbesc la un radio. Da, băieții (și fetele) nu mă știu așa de bine… Mi-au dat un sandwish de la automat și m-au servit cu o cafea regulamentară. Ți-am spus deja că atmosfera e absolut încântătoare, băieții (și fetele) sunt megafaini! Poate ar trebui să mă repet…
Am și o poză, dar să nu vă speriați că nu am pareză. Stau cu fața nițel într-o parte pentru că mestecam gumă. Da știu, nepoliticos….
Apoi am urcat un etaj, unde m-am întreținut cu domnul Vlad Petreanu și cu colegul lui de platou (fără nici un fel de aluzie sexuală) George Zafiu care prestau la Europa FM. Ăștia joacă în altă ligă, se vedea clar pentru că aveau mâncare în vase din alea de inox, cu mâner rotund pe capac. Sigur are o denumire, dar mi-e lene să caut. Ceva opulent, în orice caz. Și aveau fructe de mare. Și creveți. Sau creveții sunt fructe de mare? Habar n-am… în fine: vase din alea din inox, cu mâner rotund. Asta trebuie să reții! N-am șezut mult că oamenii aveau emisiuni de făcut și eu aveam nește treburi de rezolvat.
Așa că m-am deplasat la o agenție, m-am întâlnit cu o donșoară cu care ne-am prezentat în formație organizată la niște cetățeni să discutăm povești. Care discuție a decurs destul de bine. Adică, cred că a decurs bine, că doar nu au stat oamenii ăia acolo 5 ore cu mine, degeaba. Nu-s sigur… Sau poate or fi profitat și ei că e vineri și s-or fi gândit că e mai simplu așa… Le-am dat cadou un pălinklop, care a ieșit din faza de beta și o să îl avem în scurt timp în magazinul de cadouri. Am râs de ne-am rupt cămeșile (io eram în tricou mulat pe organism) și a rămas că ne mai vedem în scurt timp.
Apoi am fugit să mă cazez la hotel. Că dimineața fusese prea dimineață. După care m-a sunat Adi Hădean să mă duc la el la o ciorbă. M-am dus, da n-am servit ciorbă că postesc (nu vă speriați, nu are nimic de-a face cu religia. Și nici nu-s pe moarte. Cred…) Da am băut cea mai bună cafea cu care m-am întâlnit vreodată pe planetă. Vă pun o descriere la recomandări. Plus că m-am văzut acolo și cu Vladimir, bucătarul minune din Cluj care (nu înțeleg de ce) a venit să locuiasă în Baia Mare. Am șezut la povești, am servit un vin incredibil de bun și m-am repliat spre casă, Hotel cum ar veni.
Apoi am fost la Toma, unde ne-am uitat la RAT și am jucat (ei au jucat, io nu m-am atins de joc că era cu sigla Orange pe el și îs alergic, știi, cred…) Și am consumat o pizza foarte bună, vegetariană (sau vegană – nu știu diferența). Am sorbit niște beri, am râs am povestit chestii și am făcut praf toți concurenții de la RAT. Cam asta a fost prima zi. S-a râs cu noi și Ducu, căruia io-i spun Count Dooku. Si care e tăticul la aplicația aia incredibil de faină București City App.
A doua zi, la micul dejun bucătarul a fost extrem de amabil și mi-a făcut o salată de ardei copți MINUNATĂ! (hotel Lev Or) Asta pentru că auzise că postesc. Fain om!
Am ars-o la Băneasa Mall vreo 2 ore, până i-am luat lui Iubi Bubi (așa-i zic eu…) un tricoaș drăguț.
După care m-am dus la Cosmin Tudoran acasă. Am început timid cu un vin spumant. Sau spumos. Alb. Apoi unul mai spre roz. Apoi altul mai mult roz decât spumos. Apoi unul roz + încă unul aproape la fel de roz, urmat de un vin roșu și alte vinuri de mai multe culori pe care nu le mai rețin. Cert e că am râs de am adunat vecinii lui Tudoran acolo. M-am ebrietizat profund. Și eu, care vorbesc mult când sunt treaz, când sunt beat exagerez… Da exagerez…
Nuj dacă știți da Tudoran e Profu de Vin. Sau profu la vin… una din astea…
Cu chiu cu vai m-am urcat într-un taxiu și am ajuns la gară în ultimul moment. Am intrat în compartiment și i-am ținut trezi (sau treji) pe ceilalți participanți la trafic până la ora 2 noaptea. Da, în apărarea mea s-a schimbat ora în noaptea aceea. Așa că a fost mai puțin. Dar vreau să vă zic că au râs oamenii ăia cât n-au râs tot anul. Așa mi-a zis doamna care conducea grupul. Deci a fost bine… cred…
Și dimineața eram în orășelul frumos de munte de unde plecasem de 2 zile și unde prefectul refuză să declanșeze alegeri anticipate. Deși nu avem primar de 8țșpe luni. Nu-i bai…
Treaz lumină, am răspuns la mesaje. Mesaje pe care mi le trimiseseră niște cetățeni de bine care îmi scriau ca să ne vedem în capitală. Mi-am cerut scuze politicos. Le-am explicat că n-am avut timp pentru că m-am îmbătat. Au înțeles. Cred.
Ok. dacă ai citit până aici, ai să înțelegi de ce mi-am dorit atât de mult să-i mulțumesc acestui blog: pentru că datorită lui, mânca-l-ar fericirea și bucuria pământului, am ajuns să-i cunosc pe acești oameni minunați. Și pe foarte mulți alții. Cu care să stau la o poveste. Sau la o cafea. Sau la un vin. Sau la o bere. Sau chiar la o simplă poveste. Ok… Da mai bine să bem ceva între timp :)))
Am cunoscut atât de mulți oameni faini și am atât de mulți prieteni datorită acestui blog! Și asta e absolut fantastic! (sunt treaz lumină- n-am mai pus alcool în organism de … câteva ore!)
Despre alte chestii mai la mișto povestim mâine…
Te salut!
Sa-ti fie de bine ! Semnat….Blogul.
Noi suntem mandri de tine 🙂