Domnu cela m-o pus!

Un bătrân simplu. Cu căciulă din lână de oaie, modelul acela tătărăsc, care se poartă pe Valea Izei. Haină de pâslă, albă, curată, cu broderie neagră. Omul coborâse dintr-o mașină, probabil o ocazie. Stătea pe trotuar, fix în dreptul trecerii de pietoni și număra, atent, niște bani mărunți pe care-i ținea, grijuliu, în palmă. Era și un strop de ceață și pentru că lumina se sfădea cu întunericul, iluminatul public era oprit. Un semiîntuneric cețos… Așea…

O dubă, mare cu geamurile înghețate opri brusc. Zgomotul produs de hardughie îl făcu pe omul nostru să ridice ochii, dar pentru că acțiunea nu-l interesa, își văzu în continuare de treabă.

Șoferul dubei, stătea mirat. Adică avea un om pe trecerea de pietoni, el oprise regulamentar și ăla nu trecea strada. Mirarea se transformă în frustrare. Claxonă scurt. Bătrânul ridică, din nou capul  privind atent la șoferul dubei. Acesta deschise geamul și strigă:

-Da treci domnule odată!

Bătrânul, privi în jur ca să fie sigur că despre el e vorba, băgă pumnul de monede în buzunar, apoi grăi calm:

-Nu trec domnule. Vezi-ți de treabă… și făcu un gest larg cu mâna…

Șoferul, începu să urle:

-Măi omule! Dacă stai pe trecerea de pietoni și oprește o mașină, îi musai să treci! Că dacă nu treci îmi ia mie carnetu! Clar?! Treci odată!

Omul meu, stă o secundă, cujetă, își dă clopul pe spate și ca să nu-l lase pe bietul șofer fără carnet o rupe la fugă pe trecerea de pietoni. O mașină care venea din sens opus frânează violent și se oprește la câțiva centimetri de picioarele lui. Moșul meu oprește între faruri, exact ca o căprioară!  Șoferul deschide ușa urlând:

-Da ce faci omule!

Bătrânul vizibil speriat, ținându-și cu o mână căciula și cu celaltă ciucurii încerca să-i explice celuilalt șofer:

-Io n-am vrut să trec! Domnu cela m-o obligat! Își scoate clopul și arată cu el spre șoferul dubei cu care se sfădise deja…

Își continuă alergarea, ajunge pe  trotuar, unde, odată ajuns, se întoarce sărind sprințar cu fața spre drum. Șoferul dubei pleacă încet, parcă pe ascuns, speriat de ce putea să se întâmple. Șoferul celeilalte mașini demarează în trombă, urlând blesteme din spatele geamurilor fumurii…

Omul ajuns pe trotuar, își scutură temeinic clopul, și-l îndeasă bine pe cap, se uită-n stânga se uită-n dreapta și fuge din nou pe trecerea de pietoni, ca să ajungă fix în același loc de unde plecase.

Trec 20 de secunde și o mașină frânează la trecerea de pietoni…

Moșul meu se uită atent la șofer, apoi calm, face un semn scurt cu mâna

-Circulați…

După care se întoarce, agale, cu spatele…

3 comentarii la „Domnu cela m-o pus!”

  1. Daca ma provoci n-am ce face, da de ma’ntreaba oi zice si eu ca „tu m-ai pus”.
    Ase … lamureste-ma si pe mine, ce facea omu cu caciula pa cap si cu clopu’n mana, ca nu prea inteleg. Ori poate nu stia el de-a fi frig ori cald.

    Daca tot m-am bagat t-oi mai zice una. Felicitari pt titlul de acum cateva zile cu dark side commerce … am ras ca prostu a doua zi (da stiu, ardelean) cand am revazut titlul si stiam deja despre ce-i vorba :). Cand am citit articolul eram prea nerabdator sa vad ce mai zici ca am sarit peste titlu.

  2. Am uitat sa intreb ce se mai aude cu porsche leasing ? Mi-e dor sa repeti dialogul acela spumos cu vreo donsoara de acolo.Bine…. mai mult acela inchipuit .

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw