Termină te rog, tu, această poveste…

A fost o dată și nu o să se mai întâmple niciodată, într-un orășel de munte, 2 prieteni.

Poate nu neapărat prieteni, dar cunoștințe, așea… Știu chiar și copiii, orășelele de munte sunt mici.

Și toată lumea știe pe toată lumea…

 

Ghiță avea o fundație pentru ajutorarea cuiva.

Vasile avea o mică firmă. Pentru ajutorarea lui și a familiei lui.

Ghiță venea săptămânal la Vasile.

– Fă-mi și mie niște felicitări, să le vând și eu, ca să fac un ban pentru fundație. Da fă-mi-le gratis. că n-am bani. Știi că la noi la fundații, banu e rar… Nu avem… Dar, vezi, facem fapte bune. Ajutăm oameni, chestii…

Vasile îi făcea, că doar erau prieteni…cunoștințe. Și pentru că simțea și el că ajută oameni, chestii…

– Fă-mi și mie niște tricouri, să le vând și eu, ca să fac un ban pentru fundație. Da fă-mi-le gratis. că n-am bani.  Nu avem… Dar, vezi, facem fapte bune. Ajutăm oameni, chestii…

Vasile îi făcea…

– Nu-mi dai și mie vreo 5 milioane (vechi… ) că nu am bani de motorină pentru fundație… Da, nu împrumut, că știi, noi fundațiile nu avem bani…

Vasile îi dădea…

– Te rog vorbește cu prietenii și cu angajații tăi să doneze 2% pentru fundația noastră. Da să aduni măcar 30 de persoane, că, noh, e greu la noi la fundație… te rog… Ah…Încă ceva… Să fie până sâmbătă…

Vasile vorbea și convingea prieteni și angajații să doneze.

– Te rog să îmi faci vreo 10 bannere de 6 metri, că am un eveniment. Și vreau să fac impresie bună… Da tot așa… gratis… știi tu…

– Nu mă sponsorizezi cu un cort, că facem un fundraising  și să arătăm și noi ca niște profesioniști… da, sponsorizare, că nu avem bani…

– Nu vii cu angajații tăi și cu mașina ta, să ne ajuți să mutăm niște mobilă. Că noi suntem fundație și nu putem să ridicăm greutăți… Da știi… nu avem bani…

Și Vasile, așa cum v-ați așteptat, făcea, dădea, ajuta…

Într-o zi, zâna cea bună a finanțărilor, făcu o magie și PUFF, fundația lui Ghiță primi o finanțare generoasă!

Și Ghiță cumpără un sediu pentru fundație și 2-3 mașini una mai frumoasă și mai drăguță decât cealaltă…

Și, pentru că poveștile din orășelele de munte ar trebui să se termine bine, își comandă autocolante, bannere, o firmă luminoasă mare, mare de tot, tricouri pentru voluntari și alte chestii minunate de mii de euro de la o firmă.

Alta decât firma lui Vasile. Nu știm de ce…

șiiiii…

După 3 luni, într-o frumoasă zi de vară, Ghiță veni, așa pe nepusă-masă, vesel ca o mușcată, la firma lui Vasile, și grăi:

– Măi Vasile, am o reclamă luminoasă cu leduri, da din aia scumpă, că știi că mie îmi plac lucrurile de calitate, nu vii să mi-o repari? Că nu știu ce are de nu merge… Și ăia de mi-au făcut-o nu îmi răspund la telefon… Și luni am o inspecție de la finanțator… Da… să facem ca până acum. Sponsorizare. Că nu am bani…

Și pentru că asta e o altfel de poveste, te rog, pe tine, prietene, scrie-mi ce ar fi răspuns Vasile…

.

.

p.s. vreau să vă reamuntesc că Vasile e un tip decent. Nu înjură (foarte tare…)

 

 

 

 

 

26 de comentarii la „Termină te rog, tu, această poveste…”

  1. Cred că i-ar fi spus ceva de mă-sa. Dar cum Vasile e un tip decent, s-ar putea să-l fi iertat şi să fi inventat o scuză de genul „n-am cum” „n-am timp” „nu mă pricep la ăstea” „nu mai facem noi aşa ceva”.

    Sau o fi scris întreaga întâmplare la el pe blog. 😀

    Vasile! Învaţă să spui NU. Sau dacă spui DA, spune pe bani. Toţi am trecut prin asta. Să ştii că nesimţirea n-are limite. Reziliază contractul de prietenie şi treci pe relaţia prestator-client. Pe bani.

  2. Vasile lua o gura mare de aer in piept , isi aranja cu o miscare suava pantalonii si pe un ton duios spuse : ” Faina vremea afara , nu ? Surprinzator de cald pentru luna mai .”

  3. Draga Vasile, as termina aceasta poveste enumerand toti sfintii, de la A la Z si printre sfinti, lui Ghita i-as mai da si ceva carne. Ghita face parte din categoria oamenilor care te suna odata la 6 luni si atunci sa iti ceara ajutorul, nu sa vada ce mai faci.

  4. Pai depinde pe care parte o iei … daca te apleci spre credinta, valori biblice, Dumnezeu, ar trebui sa ierti pacatele aproapelui tau si sa il iubesti asa cum te iubesti pe tine … pe de alta parte nicaieri in Biblie nu scrie ca trebuie sa fii prostul, gasca sau fraierul altora, asa ca eu iti inteleg dilema. Personal ii aratam aluia usa si ii spuneam sa o foloseasca cu incredere in scopul de a iesi cat mai urgent … asta ca sa nu i se coboare niste dumnezei, sfinti si alti patriarhi in cap, plus niste salamuri si alte carnuri prin frigider. Da asa scurt si urgent.

  5. Iar Vasile l-a băgat în ****** ma-sii cu fundația lui cu tot și i-a tras un șut în **** de s-a dus tot învârtindu-se. Și dragii mosului, de atunci Vasile a fost mult mai linistit, ca nu l-a mai deranjat Ghita vreodata.

  6. pentru ca vasile e un personal mai inteligent decat pare, si nu vrea sa faca cu inima si tensiunea arteriala, afla de la ghita motivul pentru care a ales sa cumpere de la o alta firma… poate e unul intemeiat, poate exista un secret bine tinut, poate afla lucruri care ii pot face afacerea sa creasca…etc. nu cred ca vasile e genul de om care sa se impiedice de comportamentul „prietenului” ghita, unul tipic si atat de des intalnit. cat despre ghita, acest personaj nu are capacitatea si intelectul necesar pt a tine in jurul lui oameni cu o inclinatie spre valori peste medie, precum vasile.

  7. Vasile cu un glas calm si intelegator raspunse : „Ma, eu vin sa te ajut, dar dupa nu faci si tu o m**e ? Tot asa fara bani, ca stii ca e greu, am o firma mica, nu prea vand reclame luminoase…”

  8. „…meri in ****”

    „Vasile dar tu esti suparat pe mine?”

    La care Vasile ii raspunde zambitor „Nu”

  9. Io zic ca Vasile o zis da, si o montat un ceas cu alarma pe circuit ca fix in ziua cand vine finantatorul sa se inchida lumina la firma aia luminoasa. Apoi, tacticos, a plecat in concediu.

  10. Daca Ghita ar fi explicat in prealabil ca acea finantare a venit la pachet cu niste clauze de genul: „primesti finantare dar: faci firma luminoasa cu firma x, faci materiale promotionale la firma y, cumperi masini de la firma z” si si-ar fi cerut scuze, poate Vasile l-ar fi iertat si ajutat din nou.

    Altfel, Vasile ar fi putut spune: „stii, firma mea ar fi avut mare nevoie de o comanda mai consistenta acum 3 luni pentru a putea continua activitatea. Am ratat un astfel de contract, am redus activitatea, suntem in reorganizare, nu mai avem voie/nu ne mai permitem sponsorizari si nici sa practicam reduceri mai mari de x%

    …. sunt totusi curios cum s-a terminat in realitate povestea

  11. Înainte să-i poată răspunde, Vasile se trezește din acest coșmar.
    .
    .
    .
    Era primăvară. Soarele îi bătea în geam, era miercuri. În timp ce se îmbrăca pentru a merge la lucru, Vasile stă și se gândește câte a făcut el pentru Ghiță. Apoi câte a făcut Ghiță pentru el. Ia un pix și trece totul într-un caiet. Când vede partea din stânga plină de lucruri pe care le-a făcut el pentru Ghiță și dreapta goală, îl apucă o criză de râs. Râdea ca un nebun în pat, în chiloți și cămașa încheiată pe jumătate. După ce termină, își continuă îmbrăcatul, merge în debara, de unde își ia proaspăt ascuțitul topor, care aștepta să fie folosit încă din toamnă, când l-a folosit ultima dată să crape lemne.
    Ajunge la lucru, își parchează toporul lângă birou și până la ora 15.00 îl ține acolo. Își sperie toți angajații când intră în birou, dar Vasile e calm.
    Vine ora 15.00, miercuri (ziua și ora când venea Ghiță pentru a-i cere favoruri), iar Vasile știa că Ghiță nu va mai veni o perioadă pentru favoruri. Dar după ce va cheltui banii știe că se va întoarce.
    Așa că se duce el la Ghiță.
    Ajunge la sediul proaspăt achiziționat, se uită la mașinile proaspăt cumpărate (el nu avea așa mașini noi). Intră în sediu, se uită la Ghiță, acesta scria de cecuri pentru firmele la care trebuia plătite bannerele, afișele, etc.
    Vasile, pe neașteptate, plantează toporul în biroul curat și care mirosea a „nou”, exact între degetele lui Ghiță, acesta sare ca ars și dă să fugă. Vasile fuge după el, distrugând totul în cameră.
    La un moment dat îl prinde, și îl leagă de mașina lui nou nouță. Îl duce într-o peșteră unde îl taie, dar îl taie doar în locurile care nu sunt vitale, aruncând pe el o durere inimaginabilă.
    După 2 ore de joacă cu cobaiul Ghiță, Vasile îl bandajează și îl lasă să se vindece.
    Se spală, merge acasă și adoarme.

    Se trezește și când își verifică telefonul, era vară, a doua zi după momentul în care ne-ai lăsat tu. (acceptase să îi repare reclama lui Ghiță, pentru că Vasile e un om bun și știe că Karma își va face treaba într-o zi)

  12. – Mah Ghio, sigur, da sigur ii inspectia aia luni ?
    – Da ma, luni vine bata-l-ar…
    – No vezi ma cum ti-o fo norocu, io nu poci numa martz. [Intorcandu-se si vazandu-si de treaba si mai mult pentru el, fatalist] Ghinion… mare ghinion… Ce sa-i faci, no… N-ai ce-i face…

    1. Ba „Vasile”, la noi în Moldova e o vorba : „Facerea de bine este f…. de mama”! Mai da-i prin gura lui Ghiță asta al tău!

  13. Nu asa se face.
    Ii spui calm ca azi nu poți dar mâine la ora 6 ești prezent. Da sa vina el cu cafeaua calda ca sa nu mai pierzi timpul acasă. La 6 30 iti ceri scuze ca ai întârziat dar ești pe drum. La 9 a intervenit ceva ce nu tine de tine dar vii neapărat…
    Doar suntem ardeleni chibzuiți și cumpătați.

  14. Pai hai sa vedem: 1. Ai facut „donatiile” pentru Ghita sau cu scopul de a-i ajuta pe cei nevoiasi? Cred ca nu pentru Ghita, deci sa nu iti para rau de binele facut. Daca Ghita a folosit donatiile in alte scopuri, i se va intoarce lui.
    2. Pe baza punctului 1 si in lumina noilor informatii despre achizitiile lui Ghita, iti cauti alta fundatie pe care sa o ajuti, sau poti doar sa te lauzi la Ghita ca sponsorizezi cu mii de euro si cu 2% o fundatie „concurenta”, dar nu mai ai bani si pentru fundatia lui.

Dă-i un răspuns lui PaulAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.