Nu vreau să vă conving de frumusețea Maramureșului.
Nu fac parte dintre aceia care cred, că o vale, un munte sau un râu sunt cele mai frumoase din lume doar pentru că eu m-am născut acolo. Cred cu tărie că Maramureșul e cel mai frumos loc din lume datorită oamenilor.
Oamenii fac diferența, înfrumusețând un loc și îl făcându-l să fie cel mai frumos din lume.
Oamenii pot să vă arate lucruri cum n-ați mai văzut și să vă spună povești cum n-ați mai auzit.
Oamenii pot face o vale, un munte sau un râu mai frumoase. Cele mai frumoase din lume.
Am să vă fac cunoștință astăzi cu unul dintre acești oameni, care face exact asta. înfrumusețează, zilnic, Maramureșul!
Mihai Grigorescu. Da prieteni. Datorită lui Maramureșul e mai frumos. Mihai are grijă ca momentele acelea de aur, când lumina, ceața și fumul bordeielor fac din Maramureș cel mai frumos loc din lume, să nu se prăpădească. Mihai veghează ca imaginea iepei albe, care paște în vale să nu se irosească. Mihai face ca bordeiul mic, din vârful unui deal să nu piară niciodată. Fără el, toate acestea ar fi doar o legendă, ar dispărea, așa cum mirosul fânului proaspăt cosit, susurul izvoarelor, zumzetul albinelor si foșnetul pădurilor se pierd în fiecare zi.
Mihai, putea să stea acasă. Își poate permite. Dar a ales să facă fotografie. Și dragii mei, fotografia care spune poveștile Maramureșului e o meserie grea. Pentru că trebuie să te trezești în fiecare dimineață la ora 4 să urci pe munte ca să furi Maramureșului un strop dintr-o frumusețe care trăiește doar câteva clipe. Și pe care poți să o ratezi dacă e puțin inorat. Sau dacă bate vântul… Sau dacă e ceață…Și să faci asta în fiecare zi până obții rezultatul perfect. Apoi o iei de la capăt în alt loc, unde lumina soarelui cade altfel, unde vântul adună norii altfel și unde ceața acoperă altfel casele… Doar din dorința de a vă spune povestea Maramureșului.
Așa că drag prieten, vreau să-ți mulțumesc pentru ca ai ales să faci asta!
.
Maramureșul nu e despre văi sălbatice. Nu e despre râuri repezi. Și nu e despre munți inaccesibili.
Maramureșul e despre oameni.
Oamenii fac Maramureșul unic. Și frumos. Cel mai frumos din lume.
Am furat 3 poze de pe pagina lui de facebook, în caz ca nu le puteți vedea…
.
Și pentru că vreau să vă conving că am dreptate, vă invit să vedeți expoziția de fotografie de la sediul Fundației Baia Mare 2021, parterul clădirii Millennium III din Centrul Istoric, Baia Mare. Expun Mihai Grigorescu, Laszlo-Tibor Olah, Hajdu Tamas și Vasile Dorolţi.
.
Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS, şi este finantat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Apropo de oameni. Ma indreptam dinspre Bistrita catre Ocna Sugatag, si intr-un sat a fost cat pe ce sa calc doi OAMENI, deoarece imediat intr-o curba cei 2, in etate de 50-60 de ani (care consider ca au trait de pomana), mergeau unul langa altul, pe strada (da fix pe strada dupa curba, de parca mamele lor le-au cumparat strada). Langa ei, la doar 2 pasi se afla si dragul de trotuar, facut proaspat curat aranjat. Eu cu loganul meu ii vad in fata mea, clacsonez, franez, derapez. Ei ce crezi? Au ramas pe loc pe drum, au inchis ochii, si au asteptat ca eu sa fac totusi ceva. Am franat cu chiu cu vai la cativa centimetri de ei. Am deschis geamul, si m-am descarcat intr-un mod nu prea ortodox. Ei: ”mai omule era sa ne omori”. Eu: ”era sa va omoare chiar prostia din capul vostru. trotuaru ala oare pentru ce e facut? ca v-o cumparat mata stada?” Asa ca DA, nu locurile sunt cele frumoase ci oamenii. Oamenii sunt minunati. Si astfel de oameni sunt in toate zonele tarii. Mergand pe strazile tarii, nu te plictisesti.
”Maramureșul nu e despre văi sălbatice. Nu e despre râuri repezi. Și nu e despre munți inaccesibili.
Maramureșul e despre oameni.
Oamenii fac Maramureșul unic. Și frumos. Cel mai frumos din lume.”
serif, tu nu intelegi conceptul de drum in maramures… o sa iti explic odata cum stau lucrurile… drumul e al lor… asa ca ei merg pe unde au chef…
In capul meu l-am auzit pe Gaben râzând cand am citit de susurul izvoarelor, zumzetul albinelor si fosnetul padurilor.