paine neagra. fierbinte.

2015-07-22 21.16.46Astăzi mi-am luat o pâine neagră. Fierbinte.

Am rupt o bucată din ea și m-am uitat fascinat la aburul care ieșea, încet, din aluatul închis la culoare.

Am întors colțul de pâine pe dos și am mușcat, hulpav, din miezul cald și… pentru câteva momente, m-am întors în timp, acum 35 de ani, când mergeam o oră, pe jos, până la fabrică după 2-3 pâini.  Și mi-am amintit de liniștea zilelor acelea, de mama, de casa de la Vișeu, de prieteni, de școală, de pantalonii scurți cu bretele, de praștia cu gloanțe din sârmă de cupru, de țevile de tuberman, de ”Nu Te Supăra Frate”, de clasoarele de timbre, de tunul cu carbit, de cireșele furate de la vecini, de tricourile vopsite cu sigmaron, de mingea de 35 de lei, de Gumela, de femeia de la care cumpăram sifon cu sirop de zmeură cu 25 de bani, de desenele cu Mihaela, de Cavit, de șotron, de vacanța de vară…

.

Am plecat pe jos spre casă. Pe drum am mâncat toată pâinea. Toată. Și fiecare mușcătură îmi amintea de zilele în care nu aveam nici o grijă. Decât să nu mănânc o pâine întreagă până acasă. Pentru că pâinea, atunci era greu de găsit. Cam cum sunt zilele liniștite  acum…

 

 

 

 

 

11 comentarii la „paine neagra. fierbinte.”

  1. Zilele linistite nu sunt greu de gasit, noi nu stim cand / unde sa le cautam.
    No si amu ma duc si pe o felie pita neagra imi pun niste unsoare de porc si imi spal o rosie din gradina, Eu asa ma stiu colindand ulitele satului.

  2. Si parizerul ala…bun(neinteresant daca cu soia sau nu)…culinar o gramada de amintiri te napadesc doar pornind de la un singur lucru…
    Multam…

  3. Gesturi aparent neinsemnate pot evoca amintiri minunate…eu nu pot uita painea cu unt si parizer, asa de bine mirosea, si acuma simt cand ma gandesc…astazi parca nu mai sunt asa bune 🙂

  4. Io mergeam (pe la vreo 6-7 ani) să cumpăr pâine cu cartela. Pe cartelă erau bonuri pentru toți patru membri ai familiei. Era spre sfarsitul lunii (pe 25, 26, cartela fiind lunară). Și am pierdut-o! Am inceput să plâng așa de tare că șefa de magazin mi-a promis că-mi face rost de pâine fără cartelă până la sfârșitul lunii. S-a ținut de cuvânt. Nu cred ca am simțit fericire mai mare ca atunci decât cand mi s-au născut copiii.

  5. coada la paine o tin minte si eu. Tot cu cartela in mana, tot cu juma de paine pe cartela. Dar nu am suferit mult ca bunicii aveau gospdoarie si animale si porumb asa ca mamaliga era la putere la noi.

Dă-i un răspuns lui Chris N.Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.