continuăm povestirea …
Practic, contrar poveștii biblice, în următoarele zile, Dumnezeu s-a odihnit. Puteam să spun că ”și-a întors fața de la noi” … sau că ”ne-a uitat”… Dar orice om care crede în El știe că acest lucru nu se poate întâmpla… Așa că cea mai simplă explicație pentru toată lumea e că ne-a lăsat să ne vedem de traseu…
Rutina zilnică începea cu înviorarea. Dap! Exact! Cu înviorarea. 10 minute de exerciții fizice… Brațe, umeri, gât, picioare … Înviorare frate! Mă așezam mai în spate și mă concentram … să nu leșin. Da. Deși acum, retrospectiv privind problema, cred că am avut niște mici momente în care am fost offline… Noroc cu clăparii… Că altfel cădeam de-mi săreau ochii… :)))
Bun. După înviorare, o ardeam vreo 2-3 ore pe pârtie cu un instructor care avea o răbdare de fier. Ce zic eu fier… oțel!
Mă strânge clăparul, mă ia cu leșin, mi-a intrat o pietricică-n cizme, mă dor genunchi, ba colac peste pupăză devenisem toți experți în calitatea zăpezii: e prea udă! ba e prea multă gheață! nu! e prea moale! Niște specialiști…
Practic căutam motive să nu facem foarte mult efort… Practic…
Dar una peste alta, motivați de amabilitatea instructorului și de alte aspecte pe care acum nu mi le explic, am reușit să schiem cât de cât.
Practic cât să putem coborî o pârtie medie (nu cea pentru copii – pe aceea am stat doar 2 zile…) relativ bine. Adică fără fracturi… Că de căzut am mai căzut…
Asta până vineri când ne-am deplasat la Predeal. Pe Clăbucet. Pârtia cum ar veni…
Acolo trebuia să fim filmați ca să se vadă progresul neașteptat…
Ei, prieteni, acela a fost momentul în care El și-a amintit că avem noi niște răfuieli mai vechi… puff!!! niște vrăji … Am tras 2 trânte care mi-au pus la grea încercare creierul… Practic refuza să se mai trezească… Și teroretic…
Asta n-ar fi fost mare lucru, dar ca să-mi arate cine e șeful, mi-a luat cheia de la mașină din buzunar și mi-a aruncat-o pe pârtie. Drăguț e că mi-am dat seama că nu mai am cheia, deabia după ce se înnoptase. Și după ce trecuse ratrackul de câteva ori pe pârtie… Fain. huh?
10 oameni la lumina telefoanelor am urcat pe jos (Jizăs!!! pe jos) până în vârful pârtiei. Noaptea. În clăpari… 1 oră… Normal că nu am găsit cheia… Era jos, la Doru, care o găsise la un tip, care o găsise și el nu știm unde…Bună mișcare…
Astăzi, după 5 zile, mai am febră musculară…
Deci. am schiat puțin, am avut un pic de ambiție. Și mi-am luat niște trânte… Sper să nu rămân cu sechele… Nu de la căzături. De la curentul pe care l-am răbdat… Doar v-am zis că mi s-a stricat fermoarul de la șliț de luni… Așa că toată săptămâna am ars-o feciorește în aerul rece de la munte…
Dar teoretic se cheamă că am fost la schi… 🙂 Eu, un tip grăsuț, mic de statură, rumen în obrăjori am învățat să schiez!
#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri – este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Happy Tour și Buonavista
Bine ca ai revenit in online, ca in ‘offline’ bag seama ca ai fost de cateva ori pe partie. Sa-i faci revizia tehnica…:)) la fermoar, evident
frumos
frumos!
Pingback: catalogul moastelor, ghicitul in sani si eroii apusenilor gaben #vlog | Gaben.ro