Om de afaceri de mega succes și așa cum v-ați obișnuit sprijinit politic. Da, ce spun eu sprijinit… Ridicat, înălțat, aruncat …. sus de tot…
Sute de angajați, zeci de firme, lucrări cu nemiluita.
Și ca tot românul de succes trebuia să-ți facă și el o casă. Și și-a făcut…
După posibilități …
Da fix după posibilități. 1000 de metri pătrați, 4 etaje. Cum se zice pe la noi : ”să sie, nu să trebuia”… Casa după ultima modă. Plină de gadgeturi, tablete, touchscreenuri și computere. 78% siliciu :)))
Așa cum se cade, la o casă de acest gen nu există încuietori mecanice. Accesul se face cu amprentă, cu retină, cu voce, cu dracu lat… Că la un moment dat l-a luat tacsu la întrebări:
– Feciorul tati, da o cheie din aia de metal, nu ai și tu la casa asta. Că de s-or beteji tăte computerele astea cum îți intra?
– Nu se poate tată, că sistemul are 3 computere care fac niște treburi și fiecare face și drege și Jules Verne cu Asimov…
Asta până într-o zi când ”Dorel”, șofer pe basculantă, a făcut un scurt cu bena la cablurile de înaltă tensiune și i-a băgat în serverele ștințifico-fantastice vreo 20.000 de volți. Volți care au carbonizat toată instalația. ”Dorel” a plecat liniștit, iar omul din poveste după ce a stat 3 ore în fața ușii și a și-a scanat tot ce se putea scana a făcut o mega criză de nervi. A dat afară niște oameni, a amenințat cu procese vreo câteva firme… Nimic…
N-a rezolvat nimic. Deși a spart ușa, casa e de nelocuit. Nu merg storurile, lumina încălzirea, prizele, storcătorul de fructe, periuța electrică, buda… nimic. Tăte-s zob…
Așa că stă la tacsu. În căsuța părintească. Analogică…
Tacsu, ca un ardelean hâtru ce se află, i-a dat o cheie. Din aia de metal. Pusă pe o ață. Să și-o pună la gât… Exact ca în copilărie…
:))
No, ăsta da exemplu de ,,generația cu cheia la gât”!
Aveti si voi un Tony Stark la Baia Mare?! Buna povestea…si mai ales partea cu locuinta analogica. :))
:))))))
:)) Made my day..Really..Da, casa parinteasca e mereu la indemana.
Ce-nsamna sa n-asculti de hai batrani.. 😀