Astăzi se împlinesc 137 de ani de la nașterea lui Brâncuși. Niște ”oameni” au scos din nou din sertar placa cu repatrierea lui. Se întâmplă des… Vă dau datele pe scurt ca să avem ce povesti… Spre sfârșitul vieții a locuit în Paris. A incercat timp de câțiva ani să convingă statul român să preia atelierul lui, după moarte. Când spun ”încercat” mă refer la scrisori trimise Ambasadei Române din Paris. Deci nu povești… Ambasada a raportat evenimentul în țară, dar nu a fost primit nici un răspuns. Sau cel puțin așa se bănuiește. Poate că a fost refuzat. Nu știe nimeni. Cert e că, artistul, mâniat pe propria țară a renunțat la cetățenia română și a solicitat cetățenia franceză. De ce? Pentru a putea lăsa prin testament toată opera lui statului francez. Dovadă certă a faptului că a avut dreptate e muzeul pe care îl puteți găsi lângă Centrul Pompidou. În Paris.
Foarte simplu. Omul a făcut ce a crezut el că e mai bine. A fost înmormântat în Paris. La cererea lui expresă. Există declarațiile unor prieteni si a unor rude apropiate. Dar… Din neant apare un popă care susține că Brâncuși i s-a spovedit înainte de moarte și că el își dorea să fie înmormântat în țară! În Hobita, județul Gorj. (Trecem blajin cu vederea peste momentul penibil al unui popă care rupe taina spovedaniei…) Dintr-un foc câteva fundații brâncușiene au preluat inițiativa și împreună cu politicienii noștrii mono-neuronali se pregătesc să dea statul francez în judecată ca să îl dezgoape și să-l aducă în țară.
Planul e să îl îngroape în cimitirul din satul natal, lângă părinți. Apoi se va deschide un mare muzeu…. și o să deschidem și casa memorială… O să și o să… Că de făcut nu a făcut nimeni nimic până acum. Se putea deschide de mult timp un muzeu. Sau se putea întreține puțin casa natală. Care e o ruină! Sau măcar, creștinește se putea curăța mormântul părinților lui de ciulini. Dacă tot avem așa de mulți ”binevoitori”…
Cred, personal, că mai bine l-ați lăsa acolo unde e. Măcar oamenii de acolo, care l-au adoptat au știut să-l respecte după moarte. Noi n-am fost în stare!
Și pentru că vreau să fiu plastic, Brâncuși a renunțat la România! Poza e făcută de mine în Paris. Dacă vă uitați atent veți observa că un român a pus o virgulă cu un marker. Că așa se scrie corect. Cu ”ș”! Asta e contribuția noastră la memoria marelui artist. O virgulă făcută cu un marker. Pe peretele unui muzeu construit de o altă țară. Atât.
Din păcate, Brâncuși a rămas de mult fără diacritice…
Și doar așa de amorul artei… voi ați considera potrivit să fie adus în țară?
Genial articolul, Gabi!
Felicitari !!! Ti-l fur si eu 🙂
NU
Cat de tare e asta!
„Un muzeu construit de o alta tara.” Nu as considera potrivit sa il aduca in tara. Ba mai mult, as propune ca multe alte nume mari cu care se mandreste Romanica sa renunte la cetatenia romana si sa adopte alte cetatenii prin diferite tari. Asa li se vor ridica muzee si li se vor da putina atentie => poate asa vor mai auzi vesticii de noi, ca nu suntem o tara de tigani. (ca sa nu fiu rasist, ca imi sare pe urma lumea in cap – vorba lui Seinfeld – „Not that’s anything wrong with that”)
Nu! E mai bine pentru memoria lui,din pacate!
Frumos scris, ma inclin.
multumesc mult.
Doar aşa , de amorul artei : vorbeau pe la tv că nu se ştie sigur dacă marele artist mai are sau nu cetăţenie română . Ce ruşine (asta ca să fiu delicat în exprimare) !
Nu si iarasi nu!
frumos!
Foarte buna explicatia ! dar ma gandesc ca in anii 50 regimul comunist era la putere si dupa cum stiti acestui regim ii pasa doar de cultul conducatorului ceilalti nu mai sunt importanti . Exact ca si povestea aia cu Mircea cel Batran i s-a schimbat numele „Batran” cu „Mare” deoarece Ceausescu era in procesul de „imbatranire”.