Cat de despteapta e o curca? Cat un roman?

Am auzit ca la televizorul din dreapta e ceva emisiune despre Romania…

da un click …

oriunde pe televizor…

hai frate odată! 

mai ai de dat cu mouse-ul pe triunghiul ala alb…

7 comentarii la „Cat de despteapta e o curca? Cat un roman?”

  1. Frate, io mai stiu una : „Se uita ca curca-n lemne”. Nu ma-ntreba care-i „traducerea” ca n-o stiu ! Eu o folosesc in locul aleia cu „Se uita ca vitelu’ la poarta 9” (nici aici nu ma-ntreba de ce s-ar uita vitelu’ intr-un fel la poarta 9 si in alt fel la poarta 4 ca nu stiu, da asa se zice).

    Acu’ nu-ş’ de unde-o scoti ca pana acu’ se scotea o hartie in 33 de secunde, in Romania … poate ca ai avut vreo experienta fericita, vreun moment de gratie … da’ nu tre’ extins ca nu-i cazu’. Pai nu stii cum e cand INAINTE de toate astea cu hartia cu care tre’ sa scoti hartia pe baza careia sa-ti iei hartia, nu stii zic, cum e sa faci lista. Adica se aduna cei care vor hartia pentru hartia hartii si se face o lista care ajunge „litera de lege” (sau „catalog” de lege, mai bine) si daca e la pensionari se striga lista din juma’ in juma’ de ora ca daca a murit vreunul intre timp sa fie scos de pe lista. Si dupa ce pleaca acasa (sau moare, dupa caz) ala de a pornit lista, totul devine o brambureala de nedescris si se reped care incotro calcand lista aia in picioare … auzi tu, 33 de secunde … unde era asta ?

    Asa ca daca se moare in ploaie sau cu capu-n gard, treaba nu se face asa, aiurea, dezordonat, ci se face ordonat, dupa lista pe care o pornit-o primu’ venit … Burebista ? Decebal ? Traian ? … nu stiu, nu ma-ntreba …

    Da’ aia cu sus-jos-sus-jos-sus cate 10 etaje nu-i de condamnat ! Altii cheltuie cate o caciula de bani la sala, pe stepăr si alte scule din astea de fitnes, pe cand aia iti pun la dispozitie treaba asta gratis. Zi ca nu-i o afacere – iti rezolvi treaba si in acelasi timp te mentii in forma. Cu fizicu’ … ca poti sa dai in dambla da’ asta-i alta treaba. Hai sa vedem partea buna a lucrurilor !

  2. Da prietene, e bine sa faci miscare, dar nu cand lasi un bolnav in stare grava cu bagaje sa stea pe un scaun pe hol, timp de 30 de minute pana rezolvi tu ceva hartii… intelegi… ?

    1. Da.
      Nu ai spus ca este grav … oricum, am gresit scotand din discutie acest aspect.
      Asa ca ei sunt, sau magari sau indolenti iar tu esti cel care trebuie sa suporti magaria sau indolenta lor.

  3. Ma gandeam la ce ziceai (cu curcile) si la ce zicea @GBogdan (cu acceptarea) si comparam cu experienta mea … si trageam concluzia ca de multe ori este vorba despre o „chestie” care are o viata independenta de noi, de toata societatea, o viata in care timpul trece altfel, in care evenimentele sunt determinate de alte cauze decat cele pe care noi le consideram normale.

    Ma duceam la o administratie financiara pentru hartii sau plati. Sediul era intr-o vila construita imediat dupa primul razboi mondial. Are parter si doua etaje. Holuri largi, primitoare. camere mari, inalte, o scara principala, o scara „de serviciu” (pentru servitorime) … casa de boier cu bani. Daca era situata „in buricu’ targului” precis era „achizitionata” de vreun activist dar fiindca este cam „la periferie” facusera din ea sediu de institutie. Construita fiind pentru a fi locuita si nu pentru a adaposi o institutie, treburile erau exact asa cum povestesti : de „jos” trebuia sa iei o hartiuta cu care te duceai „sus” si dupa ce o stampilau coborai pentru a fi inregistrat si a merge sa iti iei hartia necesara (sa plati banii cuveniti, etc.). Totul dura vreo 30 – 40 de minute. „Fluxul” era idiot fiindca este o casa pentru locuit nu pentru birouri. Nimeni nu s-a sesizat sau daca s-a sesizat, nimeni nu a miscat un deget.
    Intr-o zi, satul de atat plimbare sus-jos, am intrebat-o pe una dintre functionare DE CE trebuie ca EU sa ma plimb aiurea in loc ca EI sa isi reorganizeze cumva birourile. Am primit un raspuns normal : „Si ce sa fac eu ?” … „Pai nu vedeti ca sunt atatia oameni care spun acelasi lucru ? Dumneavoastra ati discutat problema cu sefii ? Le-ati adus la cunostinta nemultumiile noastre ?” … m-a privit ca si cum ar fi avut in fata un sonat, a zambit ca la nebunii pe care nu vrei sa-i infurii. Am inteles … si am rugat-o sa ma ajute sa discut cu seful ei. Seful, de treaba, m-a ascultat si mi-a raspuns o chestie „de lemn” precum treaba aia cu „buna seara dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra”. Si gata … am plecat si mult timp dupa, cand am avut nevoie de o hartie am urcat si coborat scari (apropo de asta : drumul trebuia facut pe scarita „de serviciu”, pentru servitori, nu pe scara principala, aia era „blocata” de un snur de catifea rosie).
    Dupa cativa ani si-au mutat fundurile si hartoagele in alt sediu, de data asta la parterul unul bloc modern. Doar la parter deci nu mai aveau cum sa te chinuie cu sus-jos. Iar aici „fluxul” era cel normal – te duci la un ghiseu, iti iei hartiuta, mergi pe orizontala vreo 10 metri si iti iei stampila, continui mersul la orizontala inca vreo 10 metri si iti iei hartia mult dorita sau platesti ce ai de platit. Treaba simpla, nu chiar de 33 de secunde dar simpla de tot, maxim-maxim 10 minute.
    Cum s-a intamplat schimbarea ? Nu stiu … si nici nu imi vine sa cred ca s-a intamplat fiindca eu sau altii au influentat cu ceva aceasta schimbare. Pur si simplu a venit un moment care a determinat aceasta schimbare. Care ? … Cum iti spuneam, am impresia ca au o viata in care timpul trece altfel, in care evenimentele sunt determinate de alte cauze decat cele pe care noi le consideram normale.

    Se poate sa „rupem” acest continuum spatiu-timp in care „evolueaza” ei ? Poate ca „ruperea” lui ar insemna sfidarea unor legi ale fizicii pe care inca nu le intelegem …
    Nu sunt un masochist dar uneori am senzatia ca imping un bloc de locuite – nu se misca. Ce imi ramane de facut ? Sa il ocolesc si sa imi vad de drum sau sa il daram incet-incet, cu tarnacopul ca sa imi fac drum. Voi ce ati face ? (nu incepeti cu „l-as arunca in aer” …)

    1. ce vroiam eu sa scot in evidenta e faptul ca fluxul de documente, nu este optimizat. adica un sef care nu are chef sau nu il intereseaza muta 3 birouri ca sa il pedepseasca pe unu/una sau ca sa fie o tipa draguta in biroul mai mare. adica un factor subiectiv-penibil. si pentru asta eu trebuie sa pierd ore intregi pe scari si pe la usi aflate la sute de metri distanta. uite exemplul cu Registrul Comertului. Biroul care elibereaza certificate (celel mai des folosite documente) este cel mai departe in cladire. deci geometric nu se putea pune mai departe. e maximul care l-au putut obtine…
      si nu ma gandesc la o teorie a conspiratiei … stii ca pe vremea lui Ceausescu toate chestiile erau gandite sa iti ia maxim de timp. sa stai la cozi sa intarzie trenurile sa nu ai legaturi… adica sa fii atat de ocupat incat sa nu te gandesti la viata de rahat pe care o ai…

Dă-i un răspuns lui Glass and IronAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.