Pentru că am primit 5 mesaje care m-au întrebat ce glumă e aia cu plicul închis din articolul ăsta, m,-am hotărât să vă vând un secret. Pe o bere. Rece! Deci…
Dacă cumva munciți într-un domeniu care vă solicită creativitatea, (sau proprietatea intelectuală cum e greșit definită în legislația românească) rândurile de mai jos pot să vă scutească de niște probleme foarte mari.
Indiferent dacă faceți muzică, fotografie, poezie, desen, ilustrație sau design sunteți de fiecare dată la mâna unui client. Trebuie să îi arătați ce ați făcut și de fiecare dată există pericolul de a rămâne neplătiți. Contractele în domeniul ăsta sunt destul de ambigue, iar procesele unde voi trebuie să demonstrați că ați livrat o marfă care nu are masă fizică, nu se măsoară în metri cubi sau litri și mai ales nu a fost recepționată ca și produs final de către un client, sunt foarte greu de câștigat.
Așa cum văd eu lucrurile aveți 3 (trei) posibilități:
1. nu dați nimic clientului și îi arătați ce ați lucrat de pe un calculator. nu prea merge când vorbim despre firme mari sau când asociatul/șeful/colegul/expertul/soția/amanta trebuie să își dea cu părerea.
2. dați fișiere cu watermark la rezoluții slabe în pdf protejate la tipărire, copiere sau editare. Nici asta nu e o soluție pentru că din start clientul vede că nu ai încredere în el și nici tu nu poți să îți expui munca la adevărata valoare.
3. Dați clientului absolut orice ar putea avea nevoie în formatul în care are nevoie! E un exemplu clar de profesionalism!
punctul 3 sună aberant? nu? Bineînțeles că tebuie să aveți un contract, dar chiar să îi oferiți totul pe tavă…?!
Aici intervine planul de geniu! Ca să fiți siguri că nu munciți degeaba, faceți o copie după tot ce trebuie să trimiteți clientului, puneți-le într-un plic și trimiteți-le pe adresa dumneavostră de acasă. De preferat prin Poșta Română. Asigurați-vă că nu deshide nimeni plicurile când le primiți acasă și păstrați-le până în ziua când încasați banii pe lucrare. Eu scriu pe plic și cum se numește clientul sau lucrarea ca să nu caut printre plicuri când se întâmplă.
La ce vă ajută? Puteți da un client care nu plătește în judecată, dar în toate procesele de proprietate intelectuală trebuie demonstrat că aveți versiunea cea mai veche. Un plic sigilat, cu data poștei pe el e cea mai solidă dovadă. Câștigați la prima înfățișare!
Metodă simplă, foarte ieftină și foarte eficientă! testată de mine de mai multe ori.
Nu se aplică în cazul chestiilor „adaptate”, adică copiate și modificate puțin. În cazurile acestea s-ar putea să vă ardeți dacă vă credeți prea deștepți.
Eu am discutat cu cineva de la OSIM mai demult si mi-a spus ca metoda e valabila dar doar in anumite situatii. In situatia posesor intelectual-client faza asta functioneaza dar cand doi oameni revendica acelasi produs intelectual in egala masura nu mai functioneaza. Adica, daca doi designeri/copywriteri/inventatori revendica acelasi logo/slogan/produs nu mai merge asa, aici se complica lucrurile.
Functioneaza la fel de bine. Cel care demonstreaza ca are cel mai vechi model castiga. Simplu.
Pingback: Cum sa iti protejezi munca intelectuala
Io am aplicat metoda adulmecativ-poştală şi în relaţia cu Sfîntul Ghişeu. E drept, nu pentru protecţia proprietăţii intelectuale, ci doar a capitalului personal de timp.
http://delaepicentru.com/2010/06/13/haideti-sa-cerebram-statul-i/
Ingenios. Ar fi mai simplu de-ai putea sa trimiti doar un email…
nu este dovada in instanta
Esti foarte tare. Ar trebui sa inregistrezi metoda la OSIM:))
P.S. multumim pentru ”planul de geniu”.
PAi aici e problema. OSIM a inceput sa faca chestia asta…
Ce e de facut in cazul in care clientul este enlglez? Cum imi pot recupera banii?
asta e foarte greu… despre ce e vorba? adica ce produse?
Logo. Furat din preview-uri (de rezolutie slaba) si vectorizat peste de o alta firma engleza.
pentru asta e greu… foarte greu…
Cred ca pe asta s-au bazat si ei. Multumesc oricum!