Vasile. sau Marius. Sau Ghiță. Unu din ăștia. Sau poate un alt nume. Care mie acum nu-mi vine. Știți că nu rețin nume. E un blestem. Dar și o binecuvântare…
În fine. Unul din ăștia de mai sus, sau generic un Giolgău. Mare Dj, Și MC. Și staroste la nunți. Și coprezentator. De toate!
Ca orice profesionist are foarte multe scule. Boxe, mixere, amplificatoare, microfoane. De toate! De fiecare dată când ne întâlnim mi le prezintă, de parcă ar fi copii lui:
-Uite boxa! Originală! De la mama ei! Frumos, nu?
Eu de fiecare dată aprob amabil. Am deja o relație veche cu sculele lui. (sper că nu vă gândiți la prostii!)
Deci, el, meseriașul și-o luat alte boxe. Din America. Nu rețin firma…doohh!
Și așa cum face de obicei, le-a prezentat la lume. Prima oară bunicului:
– Ia Bunule! Boxe din America! De la mama lor! Uite cum scrie de fain: MADE IN AMERICA!
Bunu’ (adică bunicul dacă cumva sunteți intelectuali) aproba și el ca și mine, liniștit, dând încet din cap.
– Ia zi bunicule de când n-ai mai văzut dumneata, ceva MADE IN AMERICA?
Moșu se ridică de pe prispă, se întinde încet și zice:
– De când o bombardat americanii Ploieștiu in pazășcinci! Că o picat o bombă fix lngă noi. Și era stricată. N-o esplodat! S-o speriat bună-ta și o plâns tri zîle! Da noroc că americanii ăștia nu fac lucru de treabă! Că altfel eram morți amu! Tâți! Și nici tu nu erai pă Pământ!
Al meu, specialistul în evenimente a rămas cu gura căscată. Moșu pleacă liniștit spre grajd… Zice așa peste umăr:
– Poate că și bocsele ăstea îs la fel… Mai bine îți luai ceva din Rusia! Că alea au viață lungă! Ia io am ceasul ăla din casă de 45 de ani! Mere brici. Marfă rusască originală! De la mama ei…
Saracul Bunu’l … l-a lasat memoria bine, bombardamentele Ploiestiului au fost in 1943 si 1944 🙂
Cred ca am fost cumva offtopic …
45 e generic… ca si anii 70 sau 80 …
Bietu om, ce lovitura i-a dat realitatea, adica bunu’.
Tare curios as fi ce ar zice daca nepotu i-ar prezenta niste boxe Made in China