N-am avut noroc șohan! Cacu-m-aș în care-l am! Seconda parte!

Deci! Când îmi era lumea mai amară, cu un  maldăr de probleme nerezolvate, am mai bifat o chestie: mi-am spart telefonul… De data asta a fost fără intenție. Nu ca ultima dată… L-am scăpat pe scări. Și l-am privit cu lacrimi în ochi cum sărea zglobiu, țopăind, din treaptă-n treaptă… După care a aterizat cu mufa-n țărână, dar ca să fie meniul complet s-a și târât vreo 2 metri  ca să se și zgârie bine de tot… Am trecut repede peste momentele de uimire, șoc și groază, ba chiar m-am uitat un pic cum făcea el flick-flack-uri, țuchahara și niste salturi triple și mortale, am avut timp chiar să mă gândesc că s-ar putea face un campionat de sărituri pe scări. La telefoane mobile…

Am fugit pe scări în cea mai mare viteză și l-am luat tandru în mână… Partea bună e că pe exterior nu se stricase nimic. Nici nu se desfăcuse vreo parte din el. Partea proastă e că în interior era ceva problemă. Adică nu-mi mergea butonul de home și nici wirellesul. Adică 2 chestii care pentru mine-s vitale. M-am chinuit vreo două ore. Nimic. Nu puteam lăsa lucrurile așa…

No, dacă mă cunoașteți cât de cât, ce credeți că am făcut?

Hai! Dați o părere.

.

.

.

Nu vă mai țin în suspans: l-am mai aruncat o dată pe scări! Da! l-am aruncat exact de unde a picat!

Partea bună e că miraculos, wirellesul s-a vindecat. Și merge perfect!

Partea proastă e că mi s-a spart ecranul…

Deci cum vă ziceam N-am avut noroc șohan! Cacu-m-aș în care-l am!