Vanatoare de papuci…

Toată lumea a văzut filmele acelea americane în care întotdeauna există un dulap pe care îl deschide cineva și din el pică o bilă de bowling. Exact la fel pățesc și eu. Dar în loc de dulap eu am o debara. Și în loc de bila de bowling îmi pică în cap papucii soției mele. Veți spune că am noroc pentru că soția mea nu are o bilă de bowling. Dar nu e așa. Sigur că am un pic de noroc pentru că am preferat întotdeauna să îmi cadă în cap o pereche de papuci decât o bilă de 10 kilograme. Nu am noroc pentru că m-am născut exact în secolul în care unitatea de măsură a fericirii unei femei e numărul de perechi de pantofi… Ca să faceți o comparație eu am vreo 3 perechi. Nu că asta m-ar face nefericit. Dimpotrivă. E mult mai ușor să îi asortezi. Neavând atât de multe opțiuni treaba merge mai ușor. Cred că vă dați seama ce probleme trebuie să aibă săraca femeie când trebuie să iasă din casă. Ce fustă, ce bluză și ce pantofi se pot asorta. Mai vine și poșeta…. Foarte complicat… Pentru mine cel puțin…

Și  ca să înțelegeți despre ce povestim noi aici, eu vreau să vă împărtășesc părerea mea despre subiectul în discuție. Adică despre fascinația femeilor pentru papuci. Să nu săriți de cur în sus că nu am pretenția că dețin adevărul suprem. Îmi dau  ca țăranul cu părerea. Problema are rădăcini mai adânci, adică de pe vremea când trăiam în patriarhat, femeile stăteau acasă (grotă) și bărbații vânau liberi… Din zilele acelea se trage această poveste și este de fapt o răzbunare mișelească a femeii pentru miile de ani de stat acasă (grotă). Ne-au urmărit de fiecare dată, ne-au descusut, cum facem, ce facem. Au învâțat tehnici de învăluire, hăituire și vânătoare… Și pentru că au avut atâta timp să se perfecționeze , am să vă rog să urmăriți întregul ritual cu pânda prin vitrinele magazinelor, uneori și câte un sezon întreg, apoi urmărirea în viteză, în haită, capturarea  și aducerea la domiciliul conjugal… o  vânătoare pe cinste… Și la fel cum bărbații purtau blănurile și oasele animalelor răpuse ca pe niște trofee, exact la fel vânătoarele noastre de papuci fac tot posibilul să își epateze ultimele cuceriri…

Și tot ca o părere personală, filmul „Sex in the city” a avut succesul garantat doar pentru că actrița principală cumpăra o pereche de papuci de fiecare dată când avea vreo problemă. Și cum avea o groază de probleme… Cred că înțelegeți…  Femela alpha…

Dacă și eu aș fi fost așa ce trebuia să îmi cumpăr de fiecare dată când intram în depresie? Un set de bujii? Sau vreo șurubelniță… Un ciocan, ceva?  Nu mai bine bem noi o bere? Una azi, una mâine…

3 comentarii la „Vanatoare de papuci…”

  1. 🙂 la mine problemele se rezolvă cu mâncare – multă mâncare – de preferintă carbohidrați și aminoacizi…

Dă-i un răspuns lui Florin BudaAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.