Pisica ordinara (felinas vulgaris)

Sunt un iubitor de câini. Indubitabil. Iubesc ideea de a avea un animal dispus să te apere, indiferent de circumstanțe. Dar așa cum zice titlul astăzi vă voi povesti despre pisici. Pe care personal nu le urăsc. Dar nici nu le iubesc. Sunt undeva la mijloc. Nu am nici un motiv să le iubesc, pentru că pisicile (deși nu par) sunt animale foarte parșive. Care se folosesc cum pot mai bine de stăpânul lor. Nu au nici un fel de loialitate nici măcar față de persoana care le hrănește în mod constant. Poate greșesc dar nu am auzit de vreun experiment reușit în care o pisică dresată să refuze mâncare. Sau să aducă o minge sau un băț aruncate de stăpânul ei. Așa cum nu am auzit de nici un hoț pus la podea de o pisică care își apăra stăpânul. Ca să nu aud comentarii aiurea, pisica despre care vorbim e o banală pisică domestică. Domestic înseamnă (așa cum ne-a învățat tovarășa învățătoare) animal care trăiește pe lângă casa omului și aduce anumite foloase. Care or fi foloasele alea, în afară de faptul că provoacă mici alergii și își ascute unghiile în canapeaua ta de piele, nu știu. Șoareci oricum nu prind…

Nu m-am înțeles cu pisicile de mic. Nu aveam una acasă. Pentru că la noi în casă, fiecare ființă trebuia să își câștige traiul. Și cum nu aveam șoareci, pisica nu avea nici un motiv să fie adoptată în familie. Așa că nu prea știam ce și cum. Prima întâlnire cu o pisică a avut loc când aveam vreo 6 ani. Locuiam lângă un bloc neterminat unde o pisică a considerat că e locul ideal pentru viitorii ei pui. Din motive care ne-au rămas necunoscute, pisica mamă a abandonat puii după câteva zile. Noi bănuim că era o pisică de moravuri ușoare care intenționat fătase în bloc ca să nu afle motanul cu care coabita… Așa  că ne-am trezit (eram 4 puștani) fiecare cu o pisică de care trebuia să avem grijă. Eu pentru că nu aveam voie să o duc acasă, m-am gândit să o duc să o ascund în bloc. Zis și făcut. Am luat o cutie de pantofi, am pus pisica în cutie și am purces la drum. 4 etaje. Am mai fugit, am mai sărit, am scăpat cutia, mi-au furat-o prietenii, am fugit după ei, am recuperat-o… Cert e că în momentul în care am ajuns pe bloc și am deschis cutia, pisica mea a sărit ca arsă, a fugit spre marginea blocului și s-a aruncat în gol. Sătulă de tratamentul la care am supus-o pisica mea a hotărât să își pună capăt zilelor. Poate și faptul că fusese părăsită de mama ei a contat… Nu o să știm niciodată. Am fost foarte marcat de întâmplare, pentru că până atunci nu ucisesem nici măcar o muscă… Deci am sinucis prima pisică cu care m-am întâlnit…

A doua pisică din viața mea, cu care am încercat să coabitez a fost pisica surorii mele mai mari. O birmaneză. Sau ceva care semăna foarte mult cu una. Stăteam în Baia Mare, într-un bloc la etajul 3. Pisica asta făcuse o pasiune pentru mine, nu am să știu niciodată de ce… Poate încerca să îmi schimbe părerea proastă pe care o aveam despre pisici. Cum? Aștepta să adorm și apoi se urca pe pieptul meu, unde se colăcea și se culca. Cred că nu trebuie să vă povestesc cum mă trezeam și săream ca un dement când dădeam cu ochii de fiară dimineață… Pentru că am văzut că persistă am încercat să închid ușa la camera unde dormeam… Naaa. Nu ținea. Animalul a început să zgârie ușa ca o disperată… Așa că m-am hotărât să o scot pe balcon. Am luat pisica, am deschis ușa și am aruncat-o destul de ușor, printr-o mișcare asemănătoare unei aruncări de bowling. Pisica mea a alunecat ușor pe balcon și…. A căzut pe sub rama metalică care închidea balconul… Nu mă gândisem niciodată că nebuna aia de pisică o să stea așa pasivă și nu o să schițeze nici un gest… E drept că și gresia superlucioasă de pe balcon a ajutat masiv… Cert e că pisica mea a căzut de la etajul 3… Am înlemnit! Ce căcat să fac. Am fugit la marginea balconului, destul de repede ca să apuc să o văd intrând cu viteză într-o tufă de trandafiri… A scăpat cu viață… Am zărit-o ieșind din tufă și fugind… Poate cât mai departe de mine… Incredibil… Trec peste restul poveștii cu sora mea, explicații, scandal… Deci am aruncat de la etajul 3 a doua pisică din viața mea…

Marcat puternic de ambele evenimente mi-am jurat să nu mai fac rău niciodată unei pisici… Și nu am mai făcut. Până…

Mă întorsesem acasă după 3 ani de școală. Nu se schimbaseră foarte multe lucruri… Camera mea era intactă. Exact cum o lăsasem… Prima noapte în patul meu după atâta timp… Am dormit până la ora 11. Geamul deschis… Soarele trecea cu greu printre frunzele nucului din fața casei… Sublim. O zi de primăvară extraordinară…

Cum dormisem cearșaful căzuse peste marginea patului… Și în momentul în care am coborât picioarele din pat, ceva m-a zgâriat foarte tare. M-am speriat și mi-am urcat din nou picioarele în pat. M-am gândit că ceva șobolan sau animal sălbatic intrase pe geam. Și priveam cum sub cearșaful căzut se mișca ceva… Am luat un papuc și am lovit cu putere mogâldeața care se zbătea sub cearșaf… Care s-a dovedit să fie o pisică… Pisică care a ieșit urlând ca un Messerschmidt în picaj de sub pat și a dat de vreo 3 ori în perete până a nimerit ușa. Cred că vă dați seama că am rămas interzis în vârful patului cu papucul în mână… Mama atrasă de scandal a venit în fugă să vadă ce se întâmplase… Pisica era a noastră, mama considerase că e momentul să avem și noi pe lângă casă o pisică… Pisică care din întâmplare se nimerise sub patul meu, exact când am vrut eu să mă dau jos. Vâzuse mișcarea prin cearșaful căzut și s-a gândit că e ceva funny și ar fi fain să se joace… Așa m-a zgâriat. Eu am lovit-o fără să bănuiesc că e o pisică…

Oare mai trebuie să vă spun cum sărea pisica asta când intram eu în casă? Fugea ca o nebună, răsturna tot în cale, scuipa și zgâria absolut pe oricine. Parcă era posedată. Trebuia să o scoată mama afară ca să nu avem surprize…

Trei întâmplări nefericite. Îmi pare rău dar nu mi-a ieșit. Oricât am încercat…

După vreo alți 3 ani când m-am dus la mama la Vișeu, am intrat în casă și pisica a țâșnit ca o nebună afară de parcă o lovise strechia. Nu era nimic deosebit… Eram obișnuit cu asta… Doar că mi-a povestit mama că asta era altă pisică. Fiica celei pe care o lovisem cu papucul… Voi vă dați seama că pisica aia i-a transmis puiului ei ura față de mine? Deci pe a treia pisică am modificat-o genetic. Ca să mă urască…

8 comentarii la „Pisica ordinara (felinas vulgaris)”

  1. :)) nici eu nu am fost o iubitoare de pisici pana cand m-am pricopsit cu motanelul Max. Desi imi scoate peri albi si cateodata imi vine sa il arunc pe geam (pacat ca stau la parter), reuseste sa ma imbuneze cand toarce si doreste sa fie mangaiat. Asta-i felul lor de-a fi…

  2. Pingback: Discreditez, deci exist « Doina Uricariu blog

  3. Omule, daca scriitura matale e in spirit de gluma, este absolut mirifica.
    Daca este miez de adevar in ea, atunci tin sa iti spun, si sa nu fie cu banat, ca gresesti amarnic.
    In primul rand antropomorfizezi animalutzele..proiectezi comportamente si profiluri psiho umane asupra acestora. Nu\i bai, multi o fac, dar e total Wrong. Cainele, de pilda, este obisnuit de zeci de mii de ani sa traiasca in haita, sa aiba un sef, subt denumirea stiintifica de Mascul Alfa sau Femela Alfa, leaderul. In cazul tau pur si simplu cainele caruia ii esti apropritar te considera Masculul Alfa, bossul. Atat. Mai mult, daca vei vedea sau poate ai si vizionat HACHI A DOGS TALE cu R.Gere din 2009, o poveste uluitoare, adevarata si emotionanta cu un catel ratacit din Japonia natala tocmai in USA , crescut in spirit de Samurai, Bushido, ei bine vei vedea clar acolo ca NU ORICE CAINE ADUCE OBIECTE ARUNCATE DE STAPAN, manifestandu\si Dragostea mult mai profund, nu neaparat ca un saltimbac aflat la dispozitia noastra de marimici bossi. Pisica este o fire independenta, solitara, dotata cu o curiozitate si o nevoie de cunoastere aparte. PISICA TE CONSDIERA UN CAMARAD, UN TOVARAS, tocmai de aceea se comporta altmiteri decat catelul, vacuta samd. Apoi multe lucruri le proceseaza la un nivel superior, raportul greutate\materie neurala\raspuns comportamental este foarte apropiat ca si raport doar de cel al marilor mamifere hiperinteligente si extrem de afective, precum Delfinul, Orca samd. Orice animal are capacitate de Vindecare Intrinseca, ca si Plantele, dar cred ca stii si de nu poti gasi pe internet toate datele de ai nevoie, CA DEOSEBIT DE TOATE PISICA ARE CAPACITATI DE VINDECARE DIRECTE. Cand toarce orice Mitzi induce in corpul uman frecvente de vindecare de cca 7 Hz , undele alpha, de relaxare, sau chiar mai mici, spre3 si 1 Hz, undele Theta si mai ales undele Delta, producatoare in corpul nostru de nanoparticule ce ne autovindeca..asa numitii Hormoni de Crestere Umana, Human Growth Hormone, un fel de nanoboti. Mai mult, prin simpla mangaiere a Pisicii ne descarcam de stress si ne optimizam tensiunea arteriala oscilanta sau prea ridicata, preintampinand infarctul cerebral sau miocardic, iritarea, oboseala, imbatranirea precoce samd. Acum matale de, esti tanar si ferice, dar pt noi, astia mai olzi, pt copii si adultii cu disabilitati, pt parintii si bunicii noastri cu pb la inimioara sau vasele de sange, pt cei ce stau in aprtamente inghesuite si au nevoie de un compagnion, Pisica este un Vindecator si asta este….Torsul piscii induce acelasi frecvente de vindecare precum ale Delfinilor, stii cred ca exista terapia in delfinarii, oamenii intra acolo, in bazin cu mirificii delfini si sunt sondati si scanati si apoi optimizati de biopsihosonarele Delfininilor. Cum asta costa foarte mult, iar in Rokmania noastra draga nu se exista, oamenii iau pisicile pt Vindecare. E limpede. Si la matale faptul ca Pisica de Birmania se urca pe chept arata ceva, fie ca te iubea, fie te optimiza, aveai ceva la miocard, thimus, glanda tiroida, fie optimiza pur si simplu campul energetic de acolo, foarte oscilant si aiurea cand suntem puberi si adolescenti, asezandu\l, netezindu/l …te facea mai bine. Stiau multe Bunii si Strabunii nostri cand tineau la un loc matzele si cainii in curtzi, ca fiecare are rolul sau si, mai cu seama, ca fiecare este Viata si suntem responsabili pt fiecare animalutz ce sade pe langa noi. IN EGALA MASURA. Am un amic care are caini si pisici in curte si le iubeste in egala masura.
    si cu asta termin te inseli cand zici ca pisica nu sare sa/si apere omul cu care sta.verifica nitel pe internet si gasesti sute de cazuri …apoi, pisica nu e facuta pt asa ceva, cum cainele nu e facut pt altele.
    Asa ca te asteptam cu un blog Prietene drag in care sa ne spui cum te/ai impacat tu cu neamul pisicesc. Ca de le/ai aruncat cum spui, musai trebe sa/ti rascumperi greseala si sa ai grija de o superba Matza…nu umana, pisiceasca. Vei vedea ca te va rasplati cu multa Iubire, Afectiune, joc si Bucurie. Si, mai cu seama cu multa discretie si curatenie…e singurul animalutz ce face la litiera si este extrem de curat in genere.
    Pace.
    Si Bucurie in Suflet.

  4. Nu esti fair play prietene pt stergerea postarii …dar fiecare cu cat intelege si cat poate duce…poate era interesant pt cei ce te citesc.
    Arata ca ai inima mica.
    Pace.

    1. nu am sters postarea ta. dar comentariile intra in moderare tocmai pentru ca mai apare cate un om cu mult timp liber care se gandeste sa injure. pe mine, pe tine, nu conteaza. asa ca moderam raspunsurile. sar nu le cenzuram. sper ca intelegi :)))

  5. Iertare, a aparut later.
    mii de scuze, a fost o greseala .
    ROG UN MODERATOR SA STEARGA POSTAREA CU FAIR PLAYUL… este eronata.
    Multumesc mult

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.