…te’v-aș timbrele să vi le …

Am trimis astăzi actele ca să dau în judecată TBI Leasing. La bucurești. Dar pentru că avem norocul să trăim în țara asta minunată, am fost obligat de situație să pun 2 timbre juduciare de 1 leu. Auziți aberația pământului. Timbre de 1 leu. Care e scopul acestor timbre? Dai doi lei pe două bucăți de hârtie.  Care certifică …? Ce demonstrează faptul că am atașat 2 timbre de 1 leu? Că sunt serios și am dat 2 lei ca să vă dați și voi seama de asta?

Deci 2 timbre fiscale. de 1 leu! Du-te repede la poștă. La poștă o coadă infernală. Cum mă știți băiat educat mă pun frumos la coadă. Da pentru că știu cum funcționează  instituția, întreb prin urlare (strigare) pe doamna de la ghișeu dacă au timbre ca să nu stau degeaba. Au. Întreb din nou pe doamnele din fața mea (21de bucăți) dacă mă lasă să iau 2 timbre de 1 leu că am banii pregătiți. Și mă grăbesc. Nu mă lasă, că ele nu-s proastele satului să stea la coadă și noi să ne băgăm în față. Și ele au program și se grăbesc. Unde dracu s-or fi grăbind toate pensionarele din poștă (oare ca să nu vă gândiți la prostii trebuia să scriu Poștă?). Că dacă stai la poștă nu mai trebuie să plătești căldură acasă. Și mai auzi o vorbă, o bârfă ceva.  Mai socializezi, faci și un pic de economie mai ales acuma cu gerurile astea… Mai schimbi o rețetă de prăjituri, mai un leac băbesc. Mă mânca extraordinar in fund să le zic că mă grăbesc să mai câștig niște bani să plătim CAS dar m-am abținut. Greu, dar m-am abținut.  Deci stau la coadâ. Fiecare babă, pardon, doamnă din fața mea avea de făcut câte o chestie care necesita completarea unei hârtii. sau a mai multor hârtii. Sub atenta supraveghere a doamnei de la ghișeu. Care pe această cale vreau să vă anunț cu mândrie că era inventatoarea perfecțiunii pe pământ. Și tot pe această cale vă dau de știre că suntem mândrii că suntem concetățeni cu dânsa.

– Scrie deaspura de linie. DOAMNA! AM SPUS DEASUPRA DE LINIE!! Mai micuț să încapă tot pe un rând. Și scrieți doamnă mai citeț vă rog. Se scrie opt lei, nu opt ron. Așa acuma sub să vă treceți numele. Acolo. Mai la stânga doamnă, CU MAJUSCULE!!!

Am trecut rapid de la uimire, printr-un șoc emoțional, apoi printr-o criză de nervi, un mic moment de plictiseală după care m-am resemnat. Mi-am scos telefonul și am început să mă joc. Și pentru că mi-s mai cu moț și ca să nu stau mult în picioare fiți atenți ce mi-a trecut prin intelect. M-am rugat de o doamnă să îmi țină locul. Mi-am luat din mașină o pungă. Am pus în pungă paltonul de pe mine și am așezat pachetul astfel obținut la coadă. Și eu m-am tolănit pe un scaun din hol. Suprem… Doamna care mi-a ținut locul trăgea punga după ea când înainta coada. Nu-i drăguț? Am întâmpinat mici probleme când o altă doamnă a venit în trombă și s-a așezat la coadă. M-am uitat atent la ea și mi-am dat seama că se grăbește pentru că avea șorțul de bucătărie pe sub palton. Era puțin ciufulită și avea o urmă albă pe frunte. Semn clar că făcuse prăjituri. Și că le pusese la cuptor înainte să vină la poștă.  Și pentru că era în papuci de casă din ăia îmblăniți mi-a devenit foarte clar că locuia în apropiere. Dacă ați urmărit toate indiciile de până acum ați realizat că doamna era mega grăbită! Și ca să o mai liniștesc i-am comunicat pe un ton zglobiu că punga aia din fața ei sunt eu. Și că o să vin să înlocuiesc punga când ajunge la ghișeu.

LUUUMMMMEEEEE!!!!! Deci n-ați auzit potop de vorbe. Cum mi-am permis, cum de mă rabdă pământul, cum nu am respect față de persoanele în vârstă si cum n-am nici cei 7 ani de acasă. Asta fie vorba între noi e adevărat. Că pe mine m-au dat la școală de la 6 ani. 6 ani și 5 zile . Că mi-s născut în 10 septembrie. Și când m-am dus în prima zi la școală m-a învățat mama să zic că eu am 6 ani și 5 zile. Că era 15 septembrie. Am făcut impresie pentru că mulți dintre colegii mei nu știau câti ani au, dapoi câte zile. Să fiu sincer am ținut-o așa cu 6 ani și 5 zile până prin decembrie. Până m-a auzit mama și mi-a explicat vreo 2 ore că de fapt am mai multe zile acuma. Dar pentru că n-am înțeles cum stă treaba m-a mai dat si 2 palme la poponeț și m-a trimis mai devreme la culcare, prilej cu care am pierdut și desenele cu Mihaela din seara respectivă! Deci da, am doar 6 ani de acasă! Cum dracu și-o fi dat seama? Musai mă duc mâine și îmi schimb tunsoarea… Până la urmă s-a potolit mai ales că m-a văzut că eram mega impresionat. Adică mă jucam de mama focului pe telefon! Și mi-am bătut propriul record cu ocazia prezentă.

Am stat 1 oră la poștă pentru 2 timbre de 1 leu.  Toate doamnele din fața mea au făcut operațiuni mai mici de 8 lei. Toată gașca (doamnele grăbite, mai puțin cofetăreasa) au cheltuit sume cuprinse între 2 și 8 lei. În 60 de minute Doamna Perfecțiune de la ghișeu a încasat vreo 120 de lei. Nu și-a scos Poșta Română nici banii de încălzire. Dapoi salariul femeii și restul cheltuielilor. Vin și întreb. Ce căcat de afacere e și asta?  Din ce trăiesc oamenii ăia? Din vânzarea de timbre? Ce nu înțeleg eu aici?

Și ca să stați liniștiți , mi-am luat 4 timbre! Care are nevoie poate apela cu încredere. Că după ce le folosesc pe toate mă mai duc. Că mi-a plăcut. Mi-am notat chiar și un tratament pentru durerile de spate. Am tras cu urechea la o discuție între două babe. Pardon. Doamne!

3 comentarii la „…te’v-aș timbrele să vi le …”

  1. Statu la coadă parcă era sport naţional, nu?
    Eu azi m-am dus până la medicu de familie că-s răcit, când am văzut coada din faţa uşii, am ieşit direct. Nu doar că erau mulţi, dar până întreabă doctoriţa pe fiecare pacient de toate neamurile cunoscute ei .. trece ceva vreme 🙂

  2. Aşa de mult mă recunosc în postul tău… De câte ori nu am păţit asta… Dar asta e România, sistemul şi oamenii. Cea mai enervantă chestie pentru mine e prin ce trec lunar la minunatul CEC unde sunt nevoită să îmi plătesc chiria. Stau la un rând pentru a primi o cerere de depunere, la alt rând ca o duduie să îmi încarce datele în baza lor, la un al treilea rând ca să le dau banii. Şi fiecare rând e uluitor de lung. Şi de fiecare dată nimeresc zeci de pensionari care vin să îşi ridice pensia. Şi de fiecare dată eu ar trebui să cedez insistenţelor să mai las câte un bătrân ori bătrână în faţă. Că doar ei sunt în vârstă şi bolnavi şi eu tânără şi sănătoasă. Aşa zic ei, dar nu se gândesc că eu nu am vreme câtă au ei şi nici pensia nu îmi vine, aşa că mai trebuie să şi muncesc. Aceleaşi certuri de fiecare dată şi aceaşi oră şi, petrecute într-o bancă unde te simţi ca pe vreamea tovarăşului… Trist, jalnic şi patetic!

  3. :)) haha, ai fost taree!:)) da pe femeia care iti tragea punga, n-ai platit-o?:))
    Data viitoare cand mergi iti recomand sa iei un spray din ala care adoarme oamenii, ii dai drumu, si o sa fii primul la ghiseu:))
    Traim in Romania, prostia e la noi acasa:))!

Dă-i un răspuns lui tudy3Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.