Întâlnirea cu asfaltul 2.0

Am fost sâmbătă la Cluj. Cei 3 care mă urmăriți pe twitter știți deja asta. M-a șocat foarte tare cât de distrus e drumul între Baia Mare și Dej. Bombardat, distrus, nu știu cum să îl descriu. Dezastru poate ar fi mai potrivit. De la Dej încolo se schimbă total lucrurile! Un vis… Drum cu asfalt negru, marcaje extraordinar de albe și perfecte. Sublim… 2 benzi pe sens. Suprafața perfect, repet perfect plană. Nu am fost demult cu mașina pe un asemenea drum. De când am fost în Germania… Bine că dacă vrem să fim răutăcioși se lucrează de 14 ani la drumul ăla… Dar a meritat…

Săptămâna viitoare, mă duc iarăși până la Dej. Să mai las mașina să zburde puțin pe asfaltul acela frumos… Nu vă puteți imagina ce bucuroasă a fost când i-am zis…

Dar mi-am adus aminte de o poveste spusă de tatăl meu care era copil și pe vremea când comuniștii asfaltau drumurile prăfuite de la țară, mergea în fiecare duminică 30 de kilometrii cu bicicleta ca să „se dea” pe asfalt. Să simtă asfaltul sub roțile obișnuite doar cu pietrele care formau drumurile vremii. După 50 de ani, eu , feciorul lui, am să merg 60 de kilometri sâmbătă ca să „mă dau” cu mașina pe un asfalt foarte drept…

Asfalt 2.0 sau un alt exemplu de repetitivitate al istoriei.

Un comentariu la „Întâlnirea cu asfaltul 2.0”

  1. Pingback: Domnu Berceanu! Da fraierii ăștia care plătesc rovigneta ce fac? « Gaben.ro

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.