Am să vă introduc începând de astăzi cu niște prieteni. Care deși vă asigur că nu au dorit asta, au devenit subiect de legendă pe plaiurile Vișeului… Primul: Marius. Un tip foarte de treabă, sărac lipit dar cu principii sănătoase. Posesor al unui năsoi impozant (acuma nu știu dacă și restul era impresionant conform legendei…) și era extraordinar de haios. Al doilea.Cristi. Un tip uber ok, dar exemplarul tipic de băiat de bani gata. Mansarda nu era foarte locuită dacă înțelegeți la ce mă refer. Anyway…
La noi popa adică părintele se agită foarte masiv în perioada aceasta a anului. Mă refer aici la data calendaristică, pentru că întâmplarea a avut loc acum vreo 12 ani. În anul respectiv popa trebuia să ajungă cu „sființitu” fix într-o zi de lucru. Nici popa dar nici enoriașii nu s-au lăsat convinși că ar trebui să schimbe ziua, așa că popa a decretat că el vine oricum. Cine e acasă bine, cine nu iarăși bine! Nu faceți ciaciariciuri!
Părinții preietenului nostru Cristi erau niște oameni foarte evlavioși. Dar că în acea zi trebuiau să plece neapărat din oraș. Și casa trebuie sființită indiferent ce se întâmplă. Nu merge fără. Așa că l-au priponit pe tânărul Cristi acasă ca să aștepte părintele. Cu un litru de țuică care trebuia predat personal slujitorului bisericii. Și banii care se dau la popă, biserică, clopotar, crâstelnic, apă sființită, lumânări, eclipse de lună, și orice motiv or fi mai având popii să mai ceară bani…
Dar pentru că tânărul nu era de încredere maximă să fie lăsat și cu alcoolu’ și cu banu grămadă în casă, părinții s-au gândit să cheme un prieten d să stea cu Cristi. Și l-au sunat pe Marius! Care am uitat să vă spun că avea o slăbiciune maximă pentru țuica de prune. Doar că adulții nu aveau nici o idee. Îl știau de băiat serios. De încredere!
OK. Pe la 10 dimineață se pun băieții pe așteptat. Doar că după 2-3 ore devine plictisitor. Și nu bem noi un păhărel de țuică? Păi cum să bem că se vede când vine popa că e începută sticla. Foarte simplu! Căutăm o sticlă mai mică, o umplem și bem diferența. Zis și făcut. Ghinion. N-au găsit decât o sticlă de jumate de litru. Ce trebuie să înțelegeți din start aici e că la noi în Vișeu, țuica se ambalează doar în sticle de un litru. Să dai unui bărbat o sticlă de jumate de țuică e ca și cum l-ai înjura de mamă. De 2 ori! Deci nu au găsit o sticlă de 3 sferturi nicicum. Doar una de jumate. ei, dacă nu ai ce face, nu ai ce face. Așa că au umplut sticla de jumate, au pus un cocean de porumb ca să fie autentic și s-au pus pe băut cealaltă jumătate. Noroc, hai noroc, mai pune un păhărel. la ora 12 erau puțin beți. Nici prea mult nici prea puțin. Cum e mai rău. Ce faci când se termină băutura? Cauți o sticlă mai mică… Au luat o sticlă de sfert (250 ml) de coca cola. Vă dați seama? Un sfert!!! Pe care au umplut-o cu țuică ca să poată bea diferența. Diferență care a dispărut foarte repede! Și cât erau ei de piliți au realizat că e penibil să dai un sfert de țuică la popă. Așa că au băut și ultimul sfert după care s-au pus să își facă somnul de frumusețe. Somn care a durat până seara la ora 20.00. Seara târziu…
Acuma cred că vă imaginați că ai mei oameni erau puțin mahmuri… S-au trezit au luat banii de pe masă și au plecat în oraș să de dreagă. Vorba aia cu „cui pe cui se scoate” la noi în Vișeu e ceva de genul celei de a 11-a porunci. Ceva de importanță maximă… S-au dres oamenii noștrii până pe la 3 dimineața, când faliți au purces la drum spre casă. Casa lui Cristi firește. Pentru că Marius promisese că va avea grijă de Cristi până i se întorc părinții…
Părinții s-au întors abia spre seară. Timp destul ca să facă curat și să ascundă dovezile incriminatoare…
Cum a fost? Păi okei… A fost părintele? I-ați dat banii? Ce a zis de țuică? A fost mulțumit?
Da a fost bine, a luat și banii și țuica… Toate bune… (cum erau să afle că a fost și nu era nimeni acasă? nu? Oricum popa nu ține minte fiecare casă…)
După vre 2 ore se aude un clopot la poartă. Mama lui Cristi iese curioasă. Cine era la poartă? Popa! Cu tot cu copii, găleți de apă sființită, vecini, lumânări… Tot spectacolul de sunet și lumină…
Băieții au înlemnit de spaimă…
Mama lui Cristi a ieșit din casă ca o leoaică care se arunca spre pradă. A deschis larg poarta și a început să urle:
– Da ce mai vrei de la mine, popă nenorocit. Că nu vă mai ajung banii și alcoolu’, bată-vă Dumnezeu să vă bată de hoți ordinari. La ce mai vii a doua oară hoțule, ce mai vrei să îți dau? Trăsnite-ar să te trăznească!
Și tot așa cum a ieșit din casă, cu aceeași viteză a intrat înapoi, înainte ca cineva din ceata de afară să poată reacționa.
Cum poți să ai un asemenea noroc? Nici în ziua de astăzi familia lui Cristi nu știe că în acel an popa nu i-a sfințit casa. Pentru că, el, amânase cu o zi acțiunea ca să poată găsi mai multă lume acasă…
aaai de capul meu cum e toata faza asta :)))))))) As mai zice ceva, dar inca ma tin de burta de la ras :))))
:)) :)) Foarte tare intamplarea! Chiar eram curioasa de final!
Foarte tare! Si pana la urma parintii nu au aflat nimic? 😀