Horst si ambasada Germaniei (1)

Am mai scris că nu cred în talent. Cred în repetiție ca și mod de învățare. Cred în antrenament ca și metodă de atingere a performanței. Și am un exemplu. Foarte drăguț. Horst. Un etnic german din Vişeu de Sus, căpitan de vapor în Constanţa. Şi mic falsificator când era nevoie. Aţi citit bine. Falsificator. Adică unu care falsifică. Acte. Oficiale.

Povestea a început prin 97 – 98. Era perioada când o viză de Germania se obţinea foarte greu. Trebuia să ai pe cineva în Germania să îţi facă o invitaţie şi să garanteze că poate să îţi ofere găzduire pe o anumită perioadă. Horst cum v-am mai spus era etnic german. Adică mama sau bunica sau străbunica erau de naţionalitate germană. În caz că nu ştiaţi naţionalitatea este primită de la mamă. Pentru că tatăl nu este niciodată sigur… Revenind, Horst era neamţ şi avea dreptul legal să meargă în Germania de cel puţin 2 ori pe an câte 2 săptămâni. Şi ca să poată să meargă avea nevoie de invitaţie şi trebuia să meargă la Consulatul de la Sibiu să primească viză. Pentru că aici veneau doar etnicii. Restul lumii mergea la Bucureşti. Şi se duce al meu la Sibiu să îşi pună viză. Erau nişte cozi infernale şi stăteai şi câte 7 zile până intrai în Consulat. Şi cum stătea al meu la coadă  se întâlneşte cu un bătrân plecat din Vişeu în Germania de mulţi ani, care acum era curier pentru Consulatul German. Adică aducea şi ducea acte din Germania în România. Şi bătrânul îi explică lui Horst că putea primi foarte uşor o viză de studii de 6 luni cu două condiţii. Să fii etnic german şi să fii student.

Horst era un german sadea şi s-a apucat repede de treabă cu sârguinţă. Un carnet de student. 500 de mărci. check! Etnic german? Staumbaum. Adică arbore genealogic. De unde? De la biserica. Pentru că acolo se ţineau toate actele comunităţii germane. Dar pentru că nu vroia să se afle a povestit cu  un preot cam cum arată un asemenea act. Şi l-a confecţionat el. L-a scris la maşina de scris şi ştampilele le-a confecţionat din cartofi. Da. Aţi citit bine. A sculptat săptămâni întregi cartofi până a făcut ştampilele exact ca şi originalele.

S-a prezentat la ambasada germană din Bucureşti . Toate actele erau false. Şi a primit viză de 6 luni în 10 minute. Şi acum că a prins figura au început să pună vize. La diverse persoane. 3000 de mărci bucata. Numai că aveau o mare problemă. Oamenii plăteau un avans. Primeau toate actele. Mergeau la Ambasadă şi primeau viza. Şi nu mai plăteau diferenţa. Aşa că Horst and friends au hotărât să meargă ei cu paşapoartele. Şi au angajat o a 3-a persoană care se machia de fiecare dată să semene cu omul care le dădea paşaportul. Şi au pus aşa vreo 300 de vize. Faceţi un calcul să vedeţi bănet acolo.

Iar la cei care aveau deja interdicţii pentru Germania, cumpărau paşapoarte de la persoane care  nu aveau probleme şi puneau vize pe paşapoartele lor. Apoi schimbau poza din interior. Voi înţelegeţi ce vă spun? Ce le-a mai putut făta mintea… Şi hai să vă dau pe spate. Într-o seară a schimbat o poză într-un paşaport stând cu noi la o masă într-un bar. Cu un cuţit încălzit la brichetă. Şi a transferat o ştampilă de pe un act pe altul cu un ou fiert. Voi înţelegeţi ce vă scriu eu aici? Omul acesta ajunsese la un asemenea grad de perfecţiune că nu mai putea fi oprit. Deci ce v-am povestit eu s-a petrecut în timp ce era într-un bar.  În semiîntuneric şi fără nici un fel de unelte… Am să vă povestesc altă dată ce a făcut cu banii şi cum s-a terminat aventura.

continuarea https://gaben.ro/2009/11/17/horst-si-ambasada-germaniei-2/