Așa cum vă spuneam într-un post anterior (sigur nu l-ați citit) tinerețea mea s-a consumat într-un orășel din nordul țării. Vișeu de Sus. Care oraș a fost înființat de nemți. Mai precis de austroungari. Pe scurt istoria orășelui meu natal începe dupa anul 1770 când la ordinul împaratului Iosif al II – lea al Austriei sunt teleportate în zonă vreo 500 de familii de dulgheri austrieci. Scopul principal al populării a acestei zone era următorul: imperiul austro-ungar nu avea de loc resurse de sare. Știți probabil că zona Sighet stă pe un munte de sare. Șpilul era următorul. Dulgherii făceau plute în Vișeu le ducau pe apă până la Sighet unde le umpleau cu sare și de acolo le duceau pe Tisa până în Ungaria. Locul unde au fost ei încartiruiți se numește și astăzi Țipserai. Pentru că oamenii aduși din Austria proveneau din Zips. În România au devenit țipțeri. Și până în zilele noastre ei și-au păstrat limba și obiceiurile. După revoluție mulți dintre ei au plecat în Germania cu acte în regulă pentru că au reușit să demonstreze că erau etnici germani. Au plecat aproape 6000 de oameni. Așa că inevitabil fiecare știa pe cineva din Germania. Și au început să curgă – înflorească – afacerile cu mașini, frigidere, televizoare aduse din Germania și fete duse în Germania. Dar despre asta vom povesti altă dată. Era un convoi de mașini care plecau și veneau din Germania. Dacă vroiai să pleci în Germania (și dacă aveai viză) puteai să ieși la autostop. Sigur prindeai o mașină spre Germania. So. printre întreprinzători se afla și un prieten de-al meu care aducea în mod special electronice. Bineînțeles luate de pe marginea drumului. Și ducea oameni. Dar pentru că avea o nevastă supergeloasă, ca să aibă omul liniște o căra și pe femeie cu el. Femeia fiind masivă (ca să nu folosim un cuvânt care m-ar cataloga ca și misogin) profitul fiecărui drum se înjumătățea. Pentru că mașina care ducea afacerea asta în spate era un Daihatsu din acela mic cum sunt Daewoo Damas. Minivan cum zic babele la noi în sat. Acuma dacă stați să vă gândiți că mașina aia avea un motor de 850 de centrimetri cubi și vreo 45 de cai vă puteți imagina cât dura un drum de Germania. Și cât costa în plus să duci și să aduci balaurul atâția kilometri. Dar asta era treaba.
Deci. Se pregătește familia de plecare. Și de această dată aveau și un pasager. Mai bine zis 2. Că era un neamț venit la recomandarea prietenilor în Vișeu să-și caute fericirea. Și avea cu el un Saint Bernard. Un câine de care nu se despărțea niciodată. După o lună de căutari în ale dragostei, junele german s-a hotârât să de întoarcă acasă. Pentru că femeile care erau în Vișeu nu se uitau la el iar cele care s-ar fi uitat erau plecate ”la muncă” în Germania. Dar din cauza animalului (câinelui) nimeni nu a vrut să-l ducă. Nu erau atunci autocare care să facă curse regulate. Și nici microbuse. Așa că a fost nevoit să apeleze la cunoștința mea cu minivanul.
Au plecat la drum și după vreo zi jumate au ajuns aproape de Germania. Au intrat la o benzinărie să alimenteze mașina și să dezalimenteze alte chestii. Toată lumea era fresh. Inclusiv neamțul și animalul. Adică câinele. Deci la drum. Pe autobahn. Sau autobandă în românește. Adică un fel de autostradă așa cum vedem noi în România în cărțile SF dar mai lată,cu asfalt și fără gropi. Cum mergeau ei așa cu vreo 80 de kilometri la oră omul meu vede în oglindă un tir cu numere de turcia că se apropie vertiginos de ei. Mai târziu aflăm că șoferul turc adormise la volan. Deci tirul vine cu viteză. omul meu trage cașcarabeta pe banda de refugiu. Tirul după ei. Nu poți frâna într-o situație dintr-asta. Nu poți nici să accelerezi. Adică poți să apeși pedala. Dar mașina nu poate mai repede. Așa că tirul care avea vreo 120 la oră izbește violent conserva cu roți și o aruncă pe câmp.
Dacă până acum mai puteați să săriți câteva rânduri că e plictisitor subiectul acuma trebuie să citiți cu atenție!
Deci din cauza izbiturii din spate ușa laterală a mașinii s-a deschis. Mașina s-a răsucit și cum forțele centrifuge nu se opresc dacă ai accident femeia omului a fost azvârlită pe câmp. Unde formele anatomice apropiate de o sferă au ajutat-o să se rostogolească câțiva metri. Zecile de kilograme de strat adipos au contribuit la amortizarea șocului și femeia s-a oprit ușurel într-o poziție răstignită așa cu pântecele-n sus.
Mașina a continuat să meargă vreo 30 de metri și s-a oprit într-o movilă de pământ. La impactul frontal ușa laterală a mașinii s-a închis. Acuma cei doi bărbați care stăteau în față nu erau foarte bine. Unu că scaunele se rupseseră la lovitura din spate și mai dăduseră și cu fețele de bordul de plastic ieftin al mașinii când se proptiseră în movila de pământ. Dar fiind bărbați și cum știți că nouă ne pasă mai întâi de ființele dragi și mai apoi de persoana noastră, după secundele de buimăceală cauzate de accident, s-au întors amândoi să se uite în spate. Unul la câine, celălalt la nevastă.
Câinele era ok. Nevasta nu era deloc.
-Fifi, Fifi du bist gut? Fifi era câinele.
– Dă-l dracului de câine! Unde-i nevastă-mea?
Stupoarea era mai mare pentru că așa cum am scris mai sus ușa laterală era închisă. Trotineta avea și un gemuleț în spate. Dar era cât ușița de la o cutie poștală. Geamul era spart, dar nevasta omului nu ar fi putut trece prin gemulețul acela nici în copilărie. Că ea săraca abia intra pe ușa laterală. Deci mister! Nu-i femeia. Fifi era ok. Dar unde-i femeia.
Apare poliția, pompierii, salvarea, descarcerarea și un elicopter. Că nu ești de capul tău pe Autobahn. Descarcerarea nu înțeleg de ce au trimis-o. Că eu dacă era după mine nu trimiteam o mașină pentru descarcerare. Dădeam la unu de la salvare o forfecuță de unghii sau un briceag din ălă suedez. Ce să descarcerezi la un Daihatsu din ăsta mic? Că îi smulgi acoperișul cu mâna dacă e nevoie.
Gata cu prostiile. Apare Ză German Polizai. Numere de România. Sună la dispecerat. Și pun ăia la microfon un translator. Începe lumea să se înțeleagă persoană cu persoană. Toate bune. Da unde-i femeia? Acuma nici omul cu câinele și nici șoferul nu mai erau siguri dacă au luat-o de la benzinărie. Că doar nu dispăruse ca David Coperfield. Explică-i la polițai că era o femeie în mașină dar nu ești sigur că s-a urcat înapoi la ultima oprire. Și era și nevastă-ta. Că l-ar fi acuzat de părăsire de nevastă în benzinărie.
După vreo 15 minute de povești apare a mea, cu hainele vraiște și cu o freză răsculată ținându-se de cap și de fund, clătinându-se. Femeia stătuse tot acest timp întinsă în iarbă, auzise tot ce se întâmpla în jur doar că îi fusese frică să se miște. Că nu o durea nimic. Și, gândea ea, dacă s-ar fi mișcat poate că ar fi început să o doară. Și a stat frate tolănită în iarbă 15 minute timp în care restu se dădeau de ceasu morți.
Ok. Salvare. Spital. Spital nemțesc, nu românesc. Pe români îi duc la un spital din apropiere, iar pe neamțu cu Fifi îl urcă într-o salvare și îl duc în altă parte. Poate pentru că avea o altă asigurare.
Ajunși la spital, la femeie îi fac repede o radiografie. Ok. Nici o problemă. O cazează frumos. Cameră cu televizor. Mâncare ca la restaurant, 3 feluri de mâncare la alegere. Viață frate!
El cum era lovit tare la față l-au băgat la reparat. După care l-au cazat. Fără mâncare. A doua zi i s-a umflat capul la spate. L-au luat iar la analize și radiografii. Fără mâncare. A treia zi au observat ei că i se umflă picioarele. Alte analize, raze, investigații. Fără mâncare. A patra zi românul meu și-a luat inima în dinți, s-a dat jos din pat a ieșit frumușel din spital, s-a dus la un mic magazin din apropiere, a intrat înăuntru și s-a apucat de mâncat. Unde a mâncat până l-a săltat poliția. Pentru că omul nu avea nici un fel de bani la el. Era în pijama. Bănuiesc că explicațiile au durat ceva timp, dar până la urmă s-a rezolvat. Omul a plătit ”cumpărăturile” toată lumea afost fericită.
Ca fapt divers, analizele pe care i le-au făcut Ză germans în spital omului meu și cele 16 zile de spitalizare au costat 70.000 de mărci. Adică în banii de astăzi vreo 35.000 de mii de dolari. Bani care au fost plătiți de asigurarea tucului de pe tir.
Dar am și eu o întrebare care mă bântuie de o vreme. Cume este posibil ca niște analize și 16 zile de spitalizare să coste 30.000 de euro și operația de ficat care a durat 8 ore făcută de Cristian Minculescu a costat 47.000? Nu vi se pare imens de puțin? Poate că având în vedere că este o operație plătită din bani publici cineva a unitat vreo cifră acolo? 147.000? 247.000? Am văzut foarte multe discuții pe net zilele astea. Pro și contra. Unul chiar spunea că abia așteaptă să se întoarcă Minculescu pe scenă să presteze ca să dea banii înapoi la stat. Că dacă e un tip de treabă sigur o să dea banii înapoi. Nu? Că sunt banii noștrii pânăla urmă.
Dar eu tot am o nelămurire. tariful de concert al trupei Iris era în campania electorală 100.000 de euro. S-a făcut o centralizare a banilor încasați de trupele din România și Iriși aveau 420.000 de euro.
Deci dacă au strâns banii aceștia de ce a trebuit să dea statul român bani? Sau de ce sunt atât de puțini? Adică doar 4 concerte? Că eu țin minte că au fost mai multe.
Dacă suntem ticăloși (și de data asta suntem) au cred că pe multe concerte nu s-au primit bani. Adică Iris a cântat pe gratis. Dar acei bani s-au dat acum. Din Banii Noștri!
Dacă faceți niște legături pentru ce formațiune politică au prestat, veți avea un răspuns.
Și nu pot să îmi mai amintesc de un caz similar. Cu 3 Sud Est. Și Animal X. Care acum câțiva ani au prestat gratuit pentru altă formațiune politică. Norocul le-a surâs puțin după alegeri când au primit un contract de vreo 20 de concerte în toată țara sub sloganul ”Spune NU Drogurilor”. de vreo 3 milioane de euro. Nu-i așa că trebuie să ai și noroc în viață?
Pingback: Cum de prestează IRIS în campania electorală? « Gaben.ro