Ca să nu pierdeți minute importante din viața voastră vă anunț că în acest post nu sunt nici un fel de glumițe. Din potrivă.
Am să încep prin a vă descrie un lucru care m-a uimit pe mine la americani. Da, la americani! Pentru că indiferent ce credeți voi despre alte nații nu există un spirit antreprenorial mai puternic dezvoltat nicăieri în lume. Și știți de ce? Pentru că fac lucrurile bine de la început. Pentru că lasă deoparte micile orgolii când fac afaceri. Nu am mentalitatea de a omorî capra vecinului. Au înțeles demult că numai dacă sunt uniți pot realiza ceva.
Am să exeplific. Ca și majoritatea dintre voi văd sau aud despre afaceri de succes. Și de foarte multe ori am făcut afacerea aceea pe hârtie. Multe dădeau rău și renunțam. Dar erau unele care ieșeau bine, sau foarte bine.
Așa am ajuns să mă gândesc să fac o fabrică de lumânări parfumate. Nu erau la acel moment în România. Părea un business foarte bun. Cu un profit imens. Și hălăduind pe internet am ajuns pe site-ul unui producător american de utilaje pentru fabrici de lumânări. După vreo 3 săptămâni de povești am primit de la ei un mail cu o invitație pentru o conferință on-line a producătorilor de lumânări dintr-un stat. Am intrat și puteam citi, dar nu puteam interveni, adică nu puteam scrie decât celui care mă invitase la chat-ul lor. Am aflat că oamenii se întâlneau on-line de 2 ori pe lună ca să discute problemele pe care le aveau, să ceară sfaturi, să se ajute unul pe celălalt. Am fost extrem de uimit. Și am întrebat care era șpilul acolo. Mi s-a răspuns că era ceva normal pentru că dacă nu ar fi uniți într-o asociație ar fi la cheremul statului. Orice lege prost gândită sau prost aplicată i-ar fi putut scoate din afaceri. Și de aceea erau asociați la nivel național, aveau juriști anagajați, firmă de avocatură care îi reprezenta, firmă de experți contabili care îi asista când aveau controale. Înțelegeți? Acționau ca și o multinațională. Erau peste 6000 de membrii în toată America și aproape 100 în statul respectiv. Foarte simplu. Nu mai conta concurența. Concurența era ultimul lucru la care se gândeau. Principalul lucru era că numai uniți puteau rezista. Și dacă vă întrebați nu existau monopoluri sau prețuri unice. Fiecare lupta pentru el. Doar că aveau o certitudine. Că ceilalți îl vor ajuta dacă va fi nevoie. Nu era o speranță ci o certitudine. Foarte simplu. Te luai de unul, îți săreau toți în cap!
România. Un nebun frumos (habar n-am cum arată – e o figură de stil) are o idee. Nebuno-frumoasă. Donează câte 10lei pentru fiecare blogher care îl pune în blog roll. No strings attach. Adică nu ai nimic de pierdut. Dai două clickuri și îl pui acolo. Și pac. El dă 10 lei unei persoane care are nevoie mare de bani. O fetiță. Erika.
Eu când am văzut ce face omul prima oară am zis că nu are toate țiglele pe casă. Eu îl vedeam în 2 săptămâni cerându-și iertare că nu poate onora banii pe care i-a promis. Dar stupoare! Nici pe departe. Nu s-au găsit destui blogheri să îl falimenteze. De ce? Păi de ce dă el banii ăștia? E o schemă ceva aici! E traficant de droguri? Sau de arme? Face el ceva. Și de ce să îl pun în blogroll și fetița aia să primeasca 10 lei. Păi mie ce îmi iese? Nimic? A păi atunci nu merită!
Stai. M-am prins. Face și el ca și visurat. Și la anul o să ia el premiul cel mare. No WAY! Păi pe munca mea, pe blogul meu să ia fetița aia 10 lei și fluture blogul anului? Nu se poate!
Adică nu sunt mulți oameni în stare să scrie un cuvânt pe blog și să pună un link acolo pentru ca o fetiță să primească o sumă de bani ca și donație. Păi dacă era vorba să facem o asociație a blogherilor? Sau să dăm 10 lei fiecare pe lună pentru o cauză caritabilă? ….
Cum? Să mă duc la dracu?…
Relaxeaza-te. In Romania se va gasi intotdeauna cineva, care spargand seminte pe margine, va spune: „Asta e cu schepsis, dar eu nu halesc din astea”.
Multumesc de promovare.
PS. Ideea de a pune pe blog si de a nu dona pur si simplu este… simpla: se mai pot trezi unii, altii, care poate isi doresc sa doneze dar au tot amanat/uitat. Postul meu (poate) le readuce aminte. Si le mai readuce aminte ca in jurul nostru sunt si oameni cu nevoi.
…sau cum pe bancnota de dolar ”in god we trust” reaminteste de cele sfinte ! 😀