Pentru audio, vă rog să dați un click pe
Continue reading »…
da pe ăla albastru…
ia priviți ca aveam eu pe un cd cumparat acum 3 ani.
daca aveti nevoie de vector, nici o problemă. ce nu facem noi pentru patrie.
Îmi amintesc cum priveam șirurile de tineri cu rucsaci în spate care veneau pe Wasser. Puștani de 17-18 ani, plecați în lumea largă cu doi – trei euro în buzunar. Cu un ceaun atârnat de rucsac. Cu plete și tuleie de barbă abia ițite și nelipsiții bocanci de piele. Nu erau ghete de tracking pe vreamea mea.
Am îndrăznit să scriu ieri părerea mea despre ce caută turiștii în România. Pentru că mi-am luat astăzi niște înjurături de la un gibon (n-am publicat comentul pentru că erau doar înjurături) care are altă părere despre discuția din postul anterior mă simt obligat să vă povestesc o întâmplare din copilărie. Această întâmplare mi-a conturat mie ideea că pe acele vremuri turiștii care veneau în România căutau aventură. Adică veneau aici ca și în Africa. Extrem outdoor!
În orașul meu natal este un trenuleț cu aburi. Foarte drăguț. Deservește o exploatare forestieră care se întinde pe vreo 60 de km. De tren poate ați mai auzit – mocănița, iar muntele pe care urcă este Wasserul. Ca să fim de la început bine ancorați în realitate și trenul și linia ferată au fost construite de austroungari . Dar pentru că e ultimul tren cu aburi care mai funcționează în regim profitabil în Europa (adică e folosit la un business nu e muzeu) a fost și continuă să fie o atracție pentru turiști.