Tag Archives: personal

11666 în zelist. Întâmplare?

11666

Eu sunt sigur că e din cauză că înjur foarte  mult…

pruteanu.ro. Actual!

“Stimati telespectatori, bună seara. Cui îi plac despărţirile? Nimănui. Nu pot să fiu ipocrit şi să declam că sunt voios că de mîine n-o să vă mai pot spune, pe această cale, nici măcar “doar o vorbă”. Dar nici să nu ne întunecăm prea tare, avem cu toţii prea multe de făcut şi, dacă e să fim necăjiţi, apoi chiar că sunt motive mai serioase.”

Am găsit acestă transcriere a ultimei emisiuni “Doar o vorbă săț-i mai spun” a lui George Pruteanu. Dacă aveți chef puteți puteți citi gândurile acestui om pe www.pruteanu.ro. Merită. Sunt actuale chiar și astăzi…

Păcat că nu s-a găsit cineva să actualizeze siteul…

The Interview With God. Un moment de liniște…

Vă propun să vă uitați un moment la acest clip. Chiar dacă nu sunteți religioși, este un moment de neuitat. Vă promit.

Nu sunt nici eu un om foarte înclinat spre religie, dar când am văzut acest clip  am fost foarte impresionat.

Criza financiară rezolvată!

E august, un mic oraș pe malul marii …, în plin sezon, plouă
torențial de câteva zile, orașul arată de parcă ar fi părăsit.
Toți au datorii și trăiesc de pe o zi pe alta.

Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră.

Impozit forfetar.Problemă pentru clasa I-a!

Ana are 0 (zero) mere.
Vine statul și ia impozit forfetar 5 mere.
Câte mere are Ana?

Domnu’ Boc, s-aude? Merge cu numere negative în economie?

Sarbători frumoase!

Vă doresc sărbători frumoase sau un weeked prelungit plin de fericire! Depinde de ce religie aparțineți.

Pagină nouă. Sondaje.

Vă rog dacă aveți timp să intrați pe pagina de SONDAJE.

Încerc să îmbunătățesc aspectul blogului. Mulțumesc anticipat.

AAA! Am uitat. Dacă tot intrați pe pagina aia să și votați…

Țara te vrea! Fii bărbat!

armyDacă priviți imaginile demai sus veți observa în stânga un camuflaj perfect. Atât de perfect că a trebuit să prelucrez puțin poza ca să se vadă că de fapt e un om în grămada de bălării. Și dacă cumva nu observați textul zice ”protecția ta cea mai bună” . În poza din dreapta e panoul de onoare al armatei române. Și dotarea. Toată dotarea. Un elicopter și un vapor. și două mitraliere. Trecem peste modul în care sunt realizate afișele că am putea vorbi 2 zile. Dar crede cineva că cu astfel de afișe se pot recruta soldați? Pentru că dacă voi credeți că acestea  sunt chestiile pe care le caută un viitor soldat vă spune eu că vă înșelați. Sunt doar 2 (fix două) chestii care determină oamenii să meargă în armată.

1. Sunt oameni care asta visează de mici. 0,001% din bărbați își doresc să fie soldați de profesie.

2. 99,999 % se înrolează pentru că e o meserie bine plătită și sigură. Și pentru care nu îți trebuie nici un fel de școală.

Puteți să mă credeți pe cuvânt pentru că eu cred că dețin un record național.

Sărbători frumoase!

Vă doresc sărbători fericite. Atât celor care își serbează ziua de nume astăzi, cât și celor care astăzi au Paștele.

Sărbători cât mai americane!

Omul e cel mai prost animal! Categoric!

Mă gândesc la chestia asta de când am văzut pe un site care vinde cărți și care mă spămuiește de vreo 3 ani pe toate adresele de mail. Dar asta e altă discuție. Chestia care o promova respectivul site era o colecție de cărți de educație sexuală. Nu vă gândiți la prostii ca nu e loc. Ideea e alta. Realizați că suntem singurul animal care nu știe să și-o pună, așa din prima? Adică trebuie să te învețe cineva. Niște preteni sau preferabil o femeie.

Toate vietățile posibile și imposibile și-o pun din instinct.  Adică un mascul și o femelă se semnalizează de la distanță, s-adună și se întâmplă. Toate, în afară de oameni. Dacă până acum nu v-ați gândit la asta vă rog să o faceți de acum înainte. Am lăsat în urmă tot ce înseamnă moștenire genetică și venim pe lume cu zestre zero!

Acum vreau să vă spun mai multe chestii care se mulează foarte bine pe discuția de mai sus.

Bloggeri mari vs bloggeri mici! Conspirația!

De vreo câteva zile urmăresc o serie de discuții care se poartă pe mai multe bloguri, am să pun un pic mai jos și linkurile. Doar că trăiesc o senzație de dejavu. Pentru că am asistat de mai multe ori la același fel de discuție. De mai multe ori și în mai mai multe domenii. Bineînțeles că e vorba de români de fiecare dată. Am jucat (mai joc și acum un joc online   – Hattrick – unde ești managerul unei echipe de fotbal. Jocul nu e mare chestie, dar comunitatea era fantastică. Spun ”era„ pentru că acum nu mai stau pe forum și chiar am pierdut legătura. Numai că o dată la 3-4 luni se isca câte un scandal de se zguduiau forumurile. Cine se certa? Cei din ligile inferioare cu cei din ligile superioare. Adică ca și în acest caz cei mari cu cei mici. Cei mari erau puțini. Dar aveau suporterii lor. Și se făceau tabere și tabere, toată lumea se certa cu toată lumea de nu se mai înțelegea om cu persoană! De ce? Pentru că cei mari nu îi  ajutau deloc pe cei mici…

Nu vi se pare același lucru? Lipsa de ajutor? Ajutor pentru?  Ca să ce? Să ajungi la bani? Care bani?

Circ avem din belșug! Vedeți că ați uitat de pâine!

Becali, Moldova, Italia, Popoviciu, Elena Băsescu! I dont give a Damn!

Sau mă doare în fund! Sau varianta vulgară, pe legea babelor de la noi din sat: MĂ DOARE’N CUR!

De românii de rând din țara asta îi mai pasă cuiva?

masinile de care mi-e frica…

Nu mă pot abține niciodată să nu tresar când văd două tipuri de mașini.

1.dacia logan alba

2. leganza albastra

Tipul de la cablu.

Pentru că e 1 Aprilie am să vă spun foarte pe scurt o întâmplare destul de haioasă care s-a petrecut acum vreo 10 ani. Eram o gașcă de prieteni care ne-am regăsit ca prin minune în Baia Mare. Unul dintre noi, Mișa, lucra la o televizune prin cablu. Adică trăgea toată ziua cabluri prin blocuri. Bineînțeles că dacă avea ocazia ne ajuta de fiecare dată. Două din fetele din gașcă și-au luat o garsonieră într-un bloc din centru. Și a doua zi au avut cablu. Ilegal bineînțeles. Cu salutări din partea prietenului nostru Mișa.

Mi-e dor de miros!

Da. Ati citit bine. Mi-e dor de miros. Mi-e dor să miros un măr proaspăt cules din copac. Nespălat și netratat. Mi-e dor de mirosul unei căpșuni proaspăt culese din grădină. Și pe care înainte să o mânânci o ștergi de mâneca bluzei puțin.  Și apoi muști din fructul cărnos și sucul îți curge pe mâini. Și mâinile îți miros a căpșuni. Mi-e dor de mirosul oamenilor din jurul meu. Nu mă refer la mirosurile stânjenitoare. Mă refer aici la mirosul corpului unui om. Miros care feromonic vorbind te definește ca și animal. Orice om cu combinația precisă de mirosuri cu propria amprenta olfactivă. Un amestec de chimicale care anunță lumea starea ta, numele tău. Un fel de messanger la nivel molecular. I am available. I am busy.

Mașini care au făcut istorie. Daihatsu

Așa cum vă spuneam într-un post anterior (sigur nu l-ați citit) tinerețea mea s-a consumat într-un orășel din nordul țării.  Vișeu de Sus. Care oraș a fost înființat de nemți. Mai precis de austroungari. Pe scurt istoria orășelui meu natal începe  dupa anul 1770 când la ordinul împaratului Iosif al II – lea al Austriei sunt teleportate în zonă vreo 500 de familii de dulgheri austrieci. Scopul principal al populării a acestei zone era următorul: imperiul austro-ungar nu avea de loc resurse de sare. Știți probabil că zona Sighet stă pe un munte de sare. Șpilul era următorul. Dulgherii făceau plute în Vișeu le ducau pe apă până la Sighet unde le umpleau cu sare și de acolo le duceau pe Tisa până în Ungaria. Locul unde au fost ei încartiruiți se numește și astăzi Țipserai. Pentru că oamenii aduși din Austria proveneau din Zips. În România au devenit țipțeri. Și până în zilele noastre ei și-au păstrat limba și obiceiurile. După revoluție mulți dintre ei au plecat în Germania cu acte în regulă pentru că au reușit să demonstreze că erau etnici germani. Au plecat aproape 6000 de oameni. Așa că inevitabil fiecare știa pe cineva din Germania. Și au început să curgă – înflorească - afacerile cu mașini, frigidere, televizoare aduse din Germania și fete duse în Germania. Dar despre asta vom povesti altă dată.  Era un convoi de mașini care plecau și veneau din Germania.  Dacă vroiai să pleci în Germania (și dacă aveai viză) puteai să ieși la autostop. Sigur prindeai o mașină spre Germania. So. printre întreprinzători se afla și un prieten de-al meu care aducea în mod special electronice. Bineînțeles luate de pe marginea drumului. Și ducea oameni. Dar pentru că avea o nevastă supergeloasă, ca să aibă omul liniște o căra și pe femeie cu el. Femeia fiind masivă (ca să nu folosim un cuvânt care m-ar cataloga ca și misogin) profitul fiecărui drum se înjumătățea. Pentru că mașina care ducea afacerea asta în spate era un Daihatsu din acela mic cum sunt Daewoo Damas. Minivan cum zic babele la noi în sat. Acuma dacă stați să vă gândiți că mașina aia avea un motor de 850 de centrimetri cubi și vreo 45 de cai vă puteți imagina cât dura un drum de Germania. Și cât costa în plus să duci și să aduci balaurul atâția kilometri. Dar asta era treaba.

Hai să facem o Asociatie. În Romania? Du-te dracului!

Ca să nu pierdeți minute importante din viața voastră vă anunț că în acest post nu sunt nici un fel de glumițe. Din potrivă.

Am să încep prin a vă descrie un lucru care m-a uimit pe mine la americani. Da, la americani! Pentru că indiferent ce credeți voi despre alte nații nu există un spirit antreprenorial mai puternic dezvoltat nicăieri în lume. Și știți de ce? Pentru că fac lucrurile bine de la început. Pentru că lasă deoparte micile orgolii când fac afaceri. Nu am mentalitatea de a omorî capra vecinului. Au înțeles demult că numai dacă sunt uniți pot realiza ceva.

Am să exeplific. Ca și majoritatea dintre voi văd sau aud despre afaceri de succes. Și de foarte multe ori am făcut afacerea aceea pe hârtie. Multe dădeau rău și renunțam. Dar erau unele care ieșeau bine, sau foarte bine.

Prima reclama la medicamente pentru prostata!

Pentru că celelalte două reclame cu jocul de poker și cu tipul care nu doarme toată noaptea (prostamol si prostenal) sunt de un penibil jenant. Sau pe scurt jenubile. Păi cu așa  reclame îți și este rușine să îți iei medicamentele astea din farmacii. Că o să te privească oamenii ca pe un ciudat care nu poate să facă un pipi normal și îsi face prietenii și soția să sufere.

Mașini care au clădit afaceri… Mercedes 300D

Ionuc era patronul clasic pentru perioada anilor 92-93. Pentru un orășel mic ca și Vișeu de Sus rețeta succesului în afaceri era în acei ani să ai un bar, un en-gros și o mașină. Barul exista. Se numea Paradis și vă dau cuvântul meu de onoare că vreme de 2-3 ani chiar a fost un paradis. Singura concurență erau barurile de la parterul blocurilor cu pereții acoperiți cu lambriuri din lemn și birturile comuniste cu scaunele din fier forjat și podeaua din beton cu mozaic cu modele roșii. Ei Paradisul era un bar care avea o reclamă luminoasă afară și toată podeaua era acoperită cu mochetă.  Mochetă, vă dați seama? 6 aparate de pokerși 2 mese de biliard. Și televizor color! Voi realizați ce lux exorbitatant era asta în acei ani. Savoarea birtului era Mihai, un barman școlit pe litoral și născut în București. Era plin de glumițe, poante și șanfrenuri. Dar despre Paradis am să vă povestesc cu altă ocazie.

Ogilvy – sunt orb

Cred că ați auzit cu toții de Ogilvy. Unul dintre părinții advertisingului. Și omul din spatele multor campanii de succes. E omul care a descris un Rolls Royce cu următoarele cuvinte – Singurul zgomot pe care îl auzi în această mașină la 60 de mile pe oră e zgomotul ceasului electric din bord. Și au vândut câteva mii de mașini cu sloganul ăsta. Adică tot ce atingea se transforma în aur.

Switch to our mobile site