Pe vremea răposatului (pentru citittorii mai tineri – ăia cinci vă știți voi care sunteți – vorbim de Ceaușescu) repartițiile la terminarea unei facultăți se făceau în funcție de notele de la absolvire. Cu cât erai mai sus pe listă aveai mai multe opțiuni. Cred că vă imaginați ce notă trebuia să ai ca să ajungi în Maramureș, în Vișeu de Jos. Oricum o întorci, nu prea poți să crezi că studentul cu pricina era unul silitor. Mai trebuie să știți că nu prea aveai altă opțiune. Adică erai obligat să prestezi unde aveai repartiția. Pentru că aveai datoria asta față de statul care te-a ținut la școală. Dar asta e altă discuție…
Cunoașteți cu toții ierarhia satelor românești cu popa, șeful de post și învățătorul care ocupă primele 3 locuri în topul importanței în societate. No bun! În Maramureș nu-i așa. Nu-i ca-n Moromeții sau ca în Humulești. Acolo e fix altfel. În Vișeu de Jos, în anii 90 cel mai tare din tot satu’ era : … veterinarul!
