Un joculeț, ceva? Domnu’ Boc…

Cum se întâmplă ceva, pe lumea asta și hop! Se trezește un deștept să facă un joculeț. Deștept e de bine în propoziția precedentă… Primul joc care mi-a atras mie atenția a fost ăla în care tu erai Zidane și trebuia să-i umfli ridichea  penibilului ăla de italian. Exact după finala Campionatului Mondial de Fotbal. Nimic special, doar două poze puse în flash care se mișcau haotic pe ecran… Nu contează. Efectul era deosebit… Și momentul a fost foarte bine ales. Cred că vreo 50 de milioane de oameni au jucat prostia aia în maxim 10 minute de la lansare. Sper că ați înțeles despre ce e vorba. Și nici nu am chef să o lungesc prea mult cu poveștile. Deci: cum se întâmplă ceva pe planetă – apare un joc nou.

Miliarde de jocuri. On line, offline. Site-uri de jocuri. Miliarde de site-uri cu jocuri. Acțiune, amuzante, sexi, de strategie, cu Barbie, cu Tom și Jerry, cu împușcături, logice, ilogice, cu cărți, fără cărți. Oau! Miliarde de jocuri!

Buuun… Dar despre România de ce nu a facut nimeni nici un joc? Cu mizeria, corupția și bătaia de joc din țara asta nu face nimeni un joc? Cred că ar fi foarte mulți amatori… Și mai cred că am avea niște top-scoruri… Și niște Game masteri…  Cred că știți la cine mă refer… Da. amândouă numele încep cu B…

Impozitarea inversă!

Cea mai mare problemă a capitalismului, e faptul că are doar două certitudini: taxele și moartea. Despre partea cu moartea, mai povestim, dar la taxe nu avem nici un fel de dubiu.  Cea mai mare problemă a capitalismului ăsta de România e că sunt atât de multe taxe că nu le mai știe nimeni.

Ce mi se pare mie foarte ciudat e că plătesc taxe doar cei care muncesc. Mă explic până nu vă enervați:

Se iau doi Giolgăi (adică un fel de John Doe – sau Nime-n Drum)

Primu: lucrează de-i sar ochii din cap.  Plătește din salar o căciulă de taxe. Ce primește înapoi? Nimic! Nici drumuri, nici spitale ca lumea, nici educație, nici protecție din partea legii. Nimic.

Al doilea: Nu face nimic. Nu muncește deci nu plătește taxe. Ce primește înapoi? Nimic! Nici drumuri, nici spitale ca lumea, nici educație, nici protecție din partea legii. Nimic.

Deci la o analiză mai aprofundată, care e mai câștigat dintre personajele noastre imaginare? Nu vi se pare că ar trebui să îl impozităm și pe ăla care nu muncește?

miZUerii…

Către departamentul de Marketing de la Radio Zu.

Și către agenția care a gândit mizeria aia de campanie cu lipitu’ de autocolante

Și către restul persoanelor care au îmbrățișat ideea acestei campanii și au lipit mizeriile alea de autocolante.

.

Punctul 1. Pentru cultura voastră generală există niște autocolante care se pot dezlipi și care nu lasă urme pe suprafața unde au fost lipite. Se numesc removable. Bineînțeles că sunt mai scumpe. Dar puteați să faceți doar 500.000 în loc de 1 milion. Și așa nu v-ar fi pomenit mamele toți nefericiții care trebuie să curețe mizeriile alea pe care le lipesc puștii teribiliști.

Punctul 2. Trebuie, și aici repet – trebuie să le explicați trolilor care pentru iluzia unui câștig de 500 de lei sunt dispuși să lipească mizeriile alea de autocolante, că există anumite reguli în societate. Adică nu poți să lipești acțibilde pe mașina, unui om. Sau în lift. Sau pe geamul casei lui. Sau în vitrina unui magazin. În multe locuri e interzis să lipești reclame. Proprietate publică sau privată. Trebuie acordul proprietarului. Și nu cred că vreunul din ei și-a dat acordul pentru mizeriile voastre. Că doar nu e nimeni nebun să se chinuie 2 ore să curețe după voi!

Punctul 3. Nu cred. Sunt mai mult ca sigur că prezenta campanie e un eșec. Total. Și vă mai spun că nemulțumirea oamenilor care simt pe propria piele efectele crește de la o zi la alta. Așa că dacă mamele voastre sughiță și au obrajii roșii să știți că e de la gândurile “de bine” de la noi.

da. poza e de pe site-ul minunaților.

De la BAT va sun…

-Alo.

-Alo, zic

- Bună ziua.

- Bună ziua , zic.

- De la BAT va sun.

- De unde? zic

- De la British American Tobacco.

- Așa… Și?  zic

- Pentru că sunteți clientul nostru fidel, ne face plăcere să vă anunțăm…

- O secundă. Eu nu mai funez de un an de zile. zic

- AAAAA…

_ Mulțumesc. Sărbători frumoase, dumneavoastră și familiei! zic

Gold Plaza! Kinect – revoluția!

Vă mai dau o știre despre Gold Plaza. În exclusivitate (sanchi… :) ) în Galeria Kinect de la etajul 2 la Gold Plaza veți găsi cea mai nouă tehnologie de la Microsoft. Xbox 360 Kinect, un device revoluționar care face Nintendo Wii total demodat. 10 stații de gaming performant , total gratuite vor fi disponibile oricui are chef  (și timp) să se joace…. Pentru cei care nu știți ce e Kinect urmăriți filmul de mai jos.

Old school band!

Lumeee! S-a reunit Hi-Q. Evenimentul monden al toamnei. Fără nici un răutăcism. Am cumpărat și eu un album de-al lor în tinerețe. Adică sunt în targhet. Deci îmi permit să comentez. Mie mi s-ar părea mai simplu să-și zică “Hi-q and the girls”. Că au schimbat o samă de femei în formația asta. Iarăși nu zic nimic de rău. Nou venita în formație e chiar Dana Nălbaru. Care din umilele mele cunoștințe, e chiar prima voce din trupă. Deci asta e o veste bună,  pentru că s-a încheiat un ciclu. Ar fi foarte drăguț să o ia de la capăt cu toate fetele cu care au mai colaborat… Nu?  Melodia de debut în noua formulă se numește, cum se putea altfel, “încă o dată”.

Ce vreau eu să povestim , e că după umila mea părere, orice formație care supraviețuiește vreo câțiva ani, ajunge să facă muzică bună. Nu mă refer neapărat la HI-Q. Sunt foarte multe exemple. Foarte multe.

Tu fată! Sparge și tu un nas, ceva!

ora 07.00. Știre pe Mediafax.  Mutu a bătut un barman!

În 2 secunde pe Realitatea și pe Antena 3, burtierele preiau știrea!

Breaking news! Mutu a băgat în spital un barman. În ultima zi de supendare! Cum, ce suspendare? De la droguri. Ce droguri? De slăbit. Sanchi.

L-a bătut rău. Prin telefon corespondentul evz din Florența, sau Roma… E la urgență. 23 de zile de spitalizare. Are vânătăi pe abdomen. și pe spate…

Breaking news. Victor Becali declară: Habar n-am ce s-a întamplat…

Hai ca-i aproape gata! Gold Plaza!

Vafanculo, merde, shit si Puta Madre.

V-ati instrăinat de tot. Nu mai stiti romana. Da in anii 90, când Raducioiu dupa 6 luni de stat in Italia a uitat limba româna ati sarit tăți de cur în sus. La el era normal, că știa vreo 2000 de cuvinte cu totul. Tot alea le știe și acum. Fără supărare Florine, dar nu ai excelat la capitolul ăsta. Niciodată.

Nu mă leg de micile scăpări ”It’s so cute”, “I love you”, “bella”, “carra mia” și “seniorita”. Le are oricine. Mai  oricine  are tendința să mai dea un “cool” pe ici pe colo. Nici o problemă. Dă bine la text și e și în tendințe…

Dar când scrii 10 propoziții în spaniola  ta de baltă, doar ca să ne reamintești că tu ești acolo și noi aici, prietene pe mine m-ai pierdut.

Purse sharing! Dosar de afaceri!

Nu fac aici cursuri de economie. Că nu-i cine. Și dacă mă gândesc bine, nu-i nici cum… Dar pentru că nu avem alte subiecte politice penibile de comentat vă prezint părerea mea despre trendurile economice. Și cursul de astăzi este despre poșete. Da, ați citit foarte bine. Poșete!

Poate că nu știați (bineînțeles că vorbim aici despre bărbații care nu au fost căsătoriți niciodată…) dar poșetele sunt pe locul 2 în topul cumpărăturilor făcute ever pe planetă. Să nu săriți! Nu mă contraziceți. Chiar dacă găsiți alte informații pe net, sau prin manuale de economie, toate sunt minciuni. Toate. Topul e așa cum zic eu! Și dacă cineva vrea să mă contrazică (acum vorbim doar despre oamenii căsătoriți…) ia aruncați o privire în dulapul soției dumneavoastră… Aștept… Ei? Cum e?

Știu că v-ați deprimat, dar asta e. Voi ați vrut-o…

Va mai dau una cu gold plaza!

Domnule presedinte: am si eu o problemă!

Domnule președinte,

sau

Băi Traiane! (sper să nu te superi că îmi permit să te tutuiesc,  dar tot ziceai că ești foarte popular…)

Am urmărit cu mare atenție cum ai rezolvat criza cu legea aia a pensiilor. Aiai pe care ai trimis-o înapoi în parlament. Aia de greșiră Anastase și restu’ echipei la numărătoare.  Da! Aia cu 80 prezenți și 160 votanți!

Și ai rezolvat-o foarte elegant. Bravo!

Acuma văd că oamenii tăi au comis-o din nou. Cu legea aia cu TVA-ul de 5 % la alimente. Că a greșit ăla de ridica mâna la tine în partid. Și or votat toți miniștrii și specialiștii o lege care vă aruncă în aer bugetul …

Și iară trebuie să faci tu o scamatorie să le rezolvi problemele.

De ce te deranjez: nu poti cumva să faci aceeași chestie și pentru mine? Să îmi scazi ratele la bancă? Că e cam aceeași chestie. Și sunt sigur că dacă faci tu vreo scamatorie mă rezolvi și pe mine!

Mulțam fain! Și rămân dator!

servus.

Gold Plazza Baia Mare. Cinema City.

Cam așa se prezintă lucrurile la viitorul mall.

Stenogramele discutiei mele cu Vantu. Si Voiculescu.

- Alo!

- Ce faci măi bandițel  mic ce esti tu?

- Tu esti ma Sorinache? (nota redactiei. sorin ovidiu vantu)

- da ma prapaditule!

- Zi batrane cu ce pot sa te ajut?

- Bă. Fii atent ce are nevoie prietenul tau… Că suntem prieteni, nu?

- Hai zii…

- Bă am nevoie să dai și tu o mână de ajutor cu campania asta electorală… Că e greu de tot… Poți mă? …alo.. Mai ești?

- Da mă! Campanie zici. Păi pe cine ajutăm măi bătrâne?

- Nu știu încă!

- Bă! Tu ești diliu. Cum nu știi?!

- Simplu, mă urâtule. Vedem și noi cum pică zarurile… Înțelegi? Ne dăm și noi …după cum bate vântu? (râde). Înțelegi?

- Mda… Adică ajutăm pe toată lumea…

- Da mă bandituț drăguț si simpăticuț ce ești tu. Te pupă sorin. Știi că te iubesc!

- Stai o secundă că mai am un apel. P*** mea. E voiculescu!

- Care mă. Dan? Mogulu’?

- Da mă. Hai că te las. Că știi că nu te suportă. Și n-am chef de scandal…

- Bine, hai te pupă Sorin.

se comută apelul.

Alo… Alo… Alo…

- p*** mea.  O fi închis. O mai suna el dacă era ceva important …

sfârșitul convorbirii.

Să nu avem discuții. Stenograma e adevărată. Cine nu crede să demonstreze!

Artă murală…

Ce e inedit la acestă operă de artă e faptul că e realizată doar prin indepărtarea tencuielii de pe perete. Am pus site-ul autorului, unde veți găsi mai multe lucrări impresionante.

http://alexandrefarto.com/

Calendar cu femei goale

CAP -urile democratiei

Nu cred ca exista vreo persoană care să nu fi auzit de cooperativizarea făcută cu japca de sistemul (sună nașpa dar nu am alt cuvânt la îndemână) comunist. Cu bătăi cu presiuni diverse, sub amenințarea cu moartea, țăranii erau obligați să se asocieze și să pună toate resursele la comun. Adică toate animalele și pământurile pe care se putea cultiva orice fel de plantă sau arbust. Venea comunistu șef (n-am habar ce funcții aveau pe vremea aia ) și făcea inventar. Ce ai în curte?

-2 Vaci. bun. Luăm una. 10 găini. Bun. luăm 8. 3 porci. Bun luăm 2. 4 cai. Bun! luăm 3. Acuma terenu’. Ai 10 hectare. Îți luăm 9,5 hectare.

Trebuia să furi tu ceva!

Pe vremea comuniștilor (adică înainte de revoluție – să nu avem discuții) exista o vorbă. De unde muncești trebuia să și trăiești. Pentru cei care nu au trăit perioada, sau nu au înțeles maxima mai sus expusă,, detaliez.

Erai un simplu angajat. La un IMMUM sau IMUAS. Adică o întreprindere. Să zicem că erai strungar. Cu ce lucrează un strungar: cu un strung. Și cu cuțite de strung. Și cu burghie. Și cu tarozi. Și cu orice altceva. Ați prins ideea.

Buun. Într-o zi un prieten avea nevoie de o bucată de bronz. La cine apelează. La tine, că ești strungar. Iei bucata de bronz o bagi în cutia de mâncare și o scoți de la fabrică. Foarte simplu. Bineînțeles că nici Ghiță de la poartă nu se străduie prea tare. Că și el a vorbit cu băieții să îi arunce peste gard niște deșeuri metalice de la ștanță să își facă un gărduleț drăguț la țară…  Și uite cum ai învățat o chestie nouă. Și destul de bănoasă. Apoi ăla cu bronzu vine că îi mai trebe un burghiu. Și un tarod. La un coleg de-al lui îi trebuie o filieră. Dar nu are bani. Are niște prenadez.

Culorile de anul acesta vor fi:

Lumina trecea prin jaluzele groase aruncând  umbre portocalii pe podeaua din lemn de tek. Obiectele aurite din cameră reflectau, în liniște, lumina slabă  pe pereții acoperiți cu cel mai scump tapet posibil. Covorul pufos din fața șemineului încremenise ca o pisică zburlită.

Un ceas porni să sune.  O melodie suavă parcă din altă lume umplu camera făcându-și loc cu greu printre sutele de pernițe de mătase.

EL stătea înghesuit într-un colț al patului, înfofolit cu cearșafurile din satin negru… Nu mai dormea de mult. Știa că o să vină această zi și mai ales această oră.  Nu avea cum să mai amâne momentul acesta. Cu o mișcare foarte înceată, opri ceasul…

Să moară Sânzâienele!

Primo. Vreau să moară Sânzâiana. Dar nu fizic. Nu am nimic cu persoana ei. Vreau moartea ei socială. Nu vreau să o mai văd. Niciodată! Nu vreau să o mai aud. Niciodată! Vreau să fie moartă pentru mine!

Secundo. Articolul acesta nu este despre alergia  mea la o persoană.  Este despre modul în care o tută cu IQ de 11 poate ajunge să infecteze toate televiziunile posibile, ziarele de rahat și site-urile de scandal.

.

nu știe să vorbească, nu știe să meargă, nu știe nici măcar să tacă. Nu știe să facă mâncare, nu știe nici măcar să își aleagă un ruj și nici măcar să asorteze 2 haine peste mormanele de silicon.

Switch to our mobile site