Am zâmbit ironic de fiecare dată când v-ați bătut cu pumnul în piept… Am făcut și eu de multe ori gestul imitându-vă, exagerând și lovindu-mă cu putere, doar de dragul unei glume proaste.
Am râs când vă auzeam repetând, obsesiv, expresia “Banatu-i fruntea…” și v-am crezut niște lăudăroși de fiecare dată când vorbeați de “Timișoara Voastră” deși erați olteni, modoveni sau ardeleni ca și mine.
Și mai presus de toate v-am acuzat că sunteți subiectivi și mândri atunci când ne spuneați că Timișoara e cel mai frumos oraș din România. Când sunt atât de multe orașe frumoase în România. Mult mai frumoase.
