Category Archives: foto

Ne-am speriat degeaba! Boot Camp, Rimetea…

Pentru că sub scoarța asta dură și impenetrabilă, mai dură decât oțelul și mai rezistentă la lovituri decât cuirasatul Bismark , sălășuiește un suflet sensibil și neprihănit. De ce vă ziceam că ne-am speriat? Pentru că suntem ignoranți și nu știam ce poate să însemnă un Boot Camp! Pentru că ne-am gândit că o să intrăm într-o atmosferă de cazarmă și o să fim torturați fizic și psihic. Că o să fim târâți prin noroaiele și colbul drumurilor de țară și o să fim înfometați, însetați și pedepsiți pentru că am îndrăznit să mâncăm o dată (cel puțin ) pe săptămână la Mc Donalds…

Dar…

Ce n-am știu eu (și nici mulți dintre blogherii cu care ne-am întâlnit acolo…) e că oamenii (am vrut să zic doamnele, dar nu merge în contextul acesta) care ne-au invitat acolo sunt niște PROFESIONIȘTI!

Ziua a 3-a. Alba Iulia. Cetatea!

În a 3-a zi am lăsat Cluujul departe. Am hotărât împreună cu TVdece-ii să mergem să vedem Alba Iulia. Trebuia să vină și Bogdan cu noi, dar din păcate nu s-a mai întâmplat… Am plecat pe la ora 11 din Cluuj și în doi timpi și trei mișcări am fost în Alba. Prima și singura oprire: Cetatea! Sfat pentru un turist care vine pentru prima oară acolo: să mâncați în oraș. Sunt doar două locații unde se poate servi masa: Club 13 care are niște prețuri de zici că nu cunosc banii. Adică imense! Nu sunt zgârgit. Nici eu , nici nevastă-mea și nici Razvan sau Alina. Dar pur și simplu nu aveai ce să mânânci acolo să nu pleci cu impresia că n-ai aruncat banii în budă! Așa că nu am avut altă soluție decât să ne ducem la celălalt restaurant. La Gothic. Acolo prețurile sunt decente, mâncarea foarte slabă și  servirea e de tot rahatul. Din nou, vă reamintesc,  nu am figuri în cap, dar ne-au refuzat când le-am cerut pâine prăjită. Ați înțeles? Ne-au adus pâine dar nu vroiau să ne-o prăjească. La o altă masă au adus fără probleme. Poate ospătarul nostru era certat cu bucătarul… Cine știe… numic nu a fost cum ne-am fi dorit….În fine. Masa a fost un eșec total.

Problemele s-au terminat când au apărut albanezii: Makavelis , George şi Liviu.

Cabana Moților!

Cred că spun/scriu/vorbesc pentru a 5-a oară despre cabana asta. Și asta pentru că ne-am simțit foarte bine acolo. Chiar foarte bine. Bineînțeles că asta se datorează și oamenilor faini care ne-au însoțit. Sau ne-au așteptat acolo… Sau chiar s-or trezit cu noi pe cap…

Încep cu marele clasic Groparu! Și cu tatăl lui. Și cu mama lui. Care în grup s-au îngrijit să ne simtem bine. Eu și cu soția din dotare.

Locația. Cabana Moților sau dacă preferați facebook-ul: Cabana Moților.

In caz că vă trebe felicitare de la mine!

Anul acesta pentru că e criză nu trimitem nici o felicitare. Dar…

Dacă există persoane care își doresc o felicitare de la mine, vă pun mai jos un model pe care îl puteți tipări, tăia și vă puteți face o felicitare așa cum vă doriți.

Am pus texte frumoase pentru clienți, haioase pentru prieteni și nașpa pentru dușmani.

Observați vă rog că avem chiar și binecunoscutul ”fie ca”.

si o replică de la Unguru Bulan și de la Robotzi.

 

 

 

 

Nu le semnez… că nu am timp… organizez un eveniment… :)

Altfel de yoga!

Trebuie să vă arăt niște poze, pe ce le-am primit de la prietenul nostru Doru. Așa de duminică seara… sunt mai multe poze, dati un click pe MORE>

Laptop vedetă!

Da. Laptopul meu a dat un interviu. Pe laptop news. L-am scris eu că el nu avea timp. Defragmenta sau ceva de genul ăsta. vă invit să-l citiți…

Și ca să înțelegeți de ce laptopul meu  a ajuns vedetă vă spun doar atât. Diagonala de 20,1 inchi. bun?

http://laptopnews.ro/hp-pavilion-hdx-the-dragon.html

Cum fu la cluj…

Primo. cursul organizat de F64 și susținut de către George Niculae a fost miezul din dodoașcă. George e un bun orator și extrem de priceput. Multă lume, atmosferă destinsă (am participat și eu la asta cu niște glumițe, că doar mă știți că nu pot să tac 30 de minute, că mă ia cu leșin). Singur punct negativ a fost că am stat de la ora 10 până la ora 17.30 fără să mânânc și pentru mine asta e un record. Mi-a scăzut glicemia atât de tare că abia am reușit să ies din hotel (Paradis – foarte frumos…)

cluuujjj

Apăi mâine, bătrânește mă duc la Cluj.  La un curs de fotografie, la Hotel Paradis.

Cursul e organizat de F64 si susținut de către George Nicolae, fotograf al cărui fan mă declar. Că de aia mă și duc…

E bine că mai face și Canon acțiuni … Să sperăm că se enervează și mai fac și alte mișcări de genul…

Uite frate cum se facea reclama de 24 ianuarie. 1940…

hai ca e mult mai tare decat cea din zilele noastre.

1. că le explică de fapt la oameni ce se sărbătorește la 24 ianuarie.

2. e bine ca le zice si cum sa vina îmbracați.

3. zice clar că trebuie să fie prezenți românii care își iubesc țara!

Masini de lux?

O știre. La televizor. Nu că alte canale media ar fi mai breze. Dar zic de televizor, pentru că acolo am auzit ultima oară expresia.

“În accident a fost implicat un autoturism de lux…”

Și dă o imagine cu o pușcătură de BMW de 25 de ani, de îți era și groază să te uiți la el.

Acuma, ori am fost eu plecat din țară dar BMW-urile nu-s tocmai etalonul luxului în industria auto. Care-i definiția automobilului de lux? Adică trebuie să fie o mașină scumpă? Că la noi la țară asta însemna lux. Ceva foarte scump. Ceva ce nu-și poate permite oricine.  Cam asta înțeleg eu. Un BMW seria 7 , nou e o mașină de lux. Un BMW seria 3 de vârsta bunicii nu e lux. E o epavă. Mașina, nu bunica.

N-am avut noroc șohan! Cacu-m-aș în care-l am! Seconda parte!

Deci! Când îmi era lumea mai amară, cu un  maldăr de probleme nerezolvate, am mai bifat o chestie: mi-am spart telefonul… De data asta a fost fără intenție. Nu ca ultima dată… L-am scăpat pe scări. Și l-am privit cu lacrimi în ochi cum sărea zglobiu, țopăind, din treaptă-n treaptă… După care a aterizat cu mufa-n țărână, dar ca să fie meniul complet s-a și târât vreo 2 metri  ca să se și zgârie bine de tot… Am trecut repede peste momentele de uimire, șoc și groază, ba chiar m-am uitat un pic cum făcea el flick-flack-uri, țuchahara și niste salturi triple și mortale, am avut timp chiar să mă gândesc că s-ar putea face un campionat de sărituri pe scări. La telefoane mobile…

Hai ca-i aproape gata! Gold Plaza!

Gold Plazza Baia Mare. Cinema City.

Cam așa se prezintă lucrurile la viitorul mall.

Artă murală…

Ce e inedit la acestă operă de artă e faptul că e realizată doar prin indepărtarea tencuielii de pe perete. Am pus site-ul autorului, unde veți găsi mai multe lucrări impresionante.

http://alexandrefarto.com/

Calendar cu femei goale

Trebuia să furi tu ceva!

Pe vremea comuniștilor (adică înainte de revoluție – să nu avem discuții) exista o vorbă. De unde muncești trebuia să și trăiești. Pentru cei care nu au trăit perioada, sau nu au înțeles maxima mai sus expusă,, detaliez.

Erai un simplu angajat. La un IMMUM sau IMUAS. Adică o întreprindere. Să zicem că erai strungar. Cu ce lucrează un strungar: cu un strung. Și cu cuțite de strung. Și cu burghie. Și cu tarozi. Și cu orice altceva. Ați prins ideea.

Buun. Într-o zi un prieten avea nevoie de o bucată de bronz. La cine apelează. La tine, că ești strungar. Iei bucata de bronz o bagi în cutia de mâncare și o scoți de la fabrică. Foarte simplu. Bineînțeles că nici Ghiță de la poartă nu se străduie prea tare. Că și el a vorbit cu băieții să îi arunce peste gard niște deșeuri metalice de la ștanță să își facă un gărduleț drăguț la țară…  Și uite cum ai învățat o chestie nouă. Și destul de bănoasă. Apoi ăla cu bronzu vine că îi mai trebe un burghiu. Și un tarod. La un coleg de-al lui îi trebuie o filieră. Dar nu are bani. Are niște prenadez.

Cine mișcă, mișcă mort!

Balonul Orange.

Așa cum era de așteptat cele două zile în care balonul  Orange a fost în Baia Mare au trecut repede. Prea repede dacă mă întrebați pe mine. Au fost foarte multe persoane care au urcat cu balonul ca să vadă orașul de sus, majoritatea câștigători ai tombolei Orange. Tombolă care a extras dintre taloanele depuse la Orange Shop sau Orange Store, 100 de norocoși. Spre surprinderea mea au fost și persoane mai în vârsta. Care au urcat fără nici un fel de reținere în nacela balonului. Mă așteptam să văd măcar un abandon înainte de decolare, dar se vede treaba că personalul care manevra balonul  a reușit să inspire destulă încredere, astfel încât toată lumea a urcat fără emoții.  Condițiile nu au fost ideale, sâmbătă a fost o perioadă în care rafalele de vânt au pus probleme celor care manevrau balonul, iar duminică o ploaie scurtă a fost cât pe ce să întrerupă activitatea. Dar pot să vă spun că toată lumea care a vrut să urce cu balonul, a urcat.

Campania 5 săptămâni în balon se mai desfășoară weekend-ul viitor la Oradea și la Târgu Mureș. Așa că dacă vă aflați prin zonă nu ezitați să vă înscrieți la tombolă. Nu poți în fiecare zi să faci o mică excursie cu un balon cu aer cald.

Foarte important!

Dacă ați făcut poze cu balonul sau din balon musai să le puneți (pe cele pe care le considerați cele mai reușite dintre ele) pe pagina de facebook a companiei. Puteți să câștigați o plimbare cu balonul deasupra Bucureștiului, cu transportul decontat de Orange - v-am scris asta ca să nu vă descurajați dacă sunteți din provincie. Spor la fotografiat pentru cei care mai au ocazia sau baftă la tragerea la sorți pentru cei care veți posta pozele pe facebook!

Întâlnirea băimăreano-clujeană.

Așa cum nu aveați de unde să știți, astăzi am primit delegația formată din tovarăși și tovarășe fruntași în întrecere, reprezentanți ai blogherilor clujeni. Vizita s-a desfășurat conform planului. Întâlnirea a început în Unitatea de Alimentație Publică Photo Pub. Unde s-au discutat despre planul cincinal și despre modul exemplar în care tinerii noștri colegi înțeleg să își îndeplinească sarcinile de partid și de stat.  Vizita a continuat cu o plimbare la Stadionul Dealul Florilor unde se desfășura lansarea în eter a balonului Orange. După aceea tovarășii ne-au însoțit la Sărbătoarea Castanelor unde am luat masa într-o atmosferă plăcută, acompaniați de melodii din folclorul românesc, internațional și rromânesc.

Întâlnirea s-a terminat într-o notă de voie bună, antren și respect reciproc.

În poze de la stânga la dreapta și de sus în jos și invers. Pozele de la terasa le avem cu amabilitatea tovarășului Zmenta!

Ne-a onorat cu prezența tovarășul KooKool, tovarășa Florica și tovarășul Zicu.

Casti de DJ de acum 38 de ani!

Ca să vedeți câtă minte am, mi-am cumpărat din piață 1 bucată set de căști de DJ Rank Arena sk-600 de acum 38 de ani. carcasa e făcutâ din piele foarte groasă iar membranele difuzoarelor din tablă de aluminiu . Arată impecabil! Sunetul este absolut magnific, sunt foarte comode și în momentul în care le pui pe ureche intrii în altă lume. BESTIAL!

prețul. 30 de lei.

și dacă tot m-am dat la vechituri astăzi, mi-am tras și o insignă cu “fruntaș în întrecerea socialistă 1973″ anul de naștere al subsemnatului. La prețul de 5 lei. Insigna, nu syubsemnatul.

Surpriza a fost să descoper că și căștile sunt din 1973. așa cum am găsit în reclama asta de la telefunken din 1973!

Switch to our mobile site