Author Archives: gaben.ro

1 Mai. Sărbătoarea

Ați foarte uimiți să aflați că ziua de 1 Mai este de fapt o sărbătoare importată? Da. Este importată de la americani și nu de către noi, românii. De către francezi. Frații noștri francofoni. Vașnicii noștri prieteni francezi. Acuma dacă ar fi o întrebare capcană care ar suna cam așa:

Ce popor european a militat pentru introducerea unei zile libere, care să sărbătoreasă munca? Sunt sigur că  ați răspunde fără să clipiți: francezii!

După mine ei sunt poporul cel mai solidar din punct de vedere sindical. Cum se anunță ceva scumpire ei fac o grevă. Da grevă nene. Au făcut grevă când statul francez a vrut să reducă subvențiile în agricultură. Au făcut grevă când s-au anunțat creșteri ale prețurilor la carburanți. Sau când s-au anunțat desfiinarea unor servicii sociale. Și mai ales au paralizat toată țara în ziua în care s-a anunțat că France Telecom ar dori să mărească tarifele la telefonie…

Fraiere! – post scris de pe iPad.

Scriu de pe iPad. Da ala de la quickmobile

Dau să deschid mailul. Datu’ asta e mai mult figurativ, cred ca intelegeti. Era si un banc cu un paznic care prinde un tigan la furat. Si striga la el: Ce faci? – Dau sa plec! zice tiganu’. No stai un pic ca iti dau eu sa ramai! Cam asa.

Deschid mailul. si imi atrage atentia un comentariu pe blog (nepublicat) care incepea cu “fraiere” si continua cu “crezi ca iti  da cineva 4500 de dolari pe un domeniu?” Nu-i bulversant?

Acuma eu trebuie sa fiu sincer cu voi am crezut ca fraiere e  o formula de salut. Cum era cocos mai demult. Bai cocos. Fac o mica paranteza ca sa imi cer scuze dar nu am diacritice la iPad. Pentru ca ofocial nu s-a vandut in Romania, nu avem posibilitatea sa instalam o tastatura cu diacritice.

M-am apucat de gatit! V-arat eu voua!

Pentru că toți blogherii  pe care îi citesc eu s-au apucat de gătit (Visurât, Dono și …Adi Hădean), nu am ce face și m-am hotărât să gătesc și eu ceva în seara asta.

Războiul reclamelor. Detergenții!

Lelea Floarea este ultimul personaj comun .  Este ultimul  personaj comun în ierarhia personajelor comune. Nu pentru că zic eu, ci pentru că așa au prins-o în statistici publicitarii. Când s-au împărțit personajele în industria de publicitate (exact pe principiul pe care s-au împărțit norocul și frumusețea în Ardeal) ultimii au rămas cei care cumpărau detergent. Chiar și cei care cumpărau hârtie igienică erau mult mai sus în ierarhia clienților. Sau deodorantul de toaletă. Chiar și Lunarul, soluția aceea argintie cu care se vopseau sobele la țară de Paște, aveau un targhet mai elevat.

Să fac o mică aroganță? Ipad?

review peste vreo 2-3 zile… :) Tot de la quickmobile.ro

Review. My Phone 1070 Chiaro. Telefonul ideal pentru persoanele în vârstă.

Am primit acest telefon în teste de la quickmobile, unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de telefonie mobilă din România. Voi încerca să vă prezint plusurile și minusurile acestui terminal, așa cum le văd eu.

În primul rând telefonul este dedicat utilizării de către persoane în etate sau la care există pericolul accidentării frecvente. Voi începe cu constructorul. Un nume relativ necunoscut, My Phone este o companie cu renume în țara de origine, adică Polonia. S-au remarcat prin crearea de terminale din clasa economic dual sim. Modelul Chiaro este singurul model din oferta actuală care nu are dual sim. Și care chiar nu are nevoie de această funcție.

Tastatura este imens de mare. Șansele ca să apeși din greșeală pe două taste simultan sunt aproape nule. Ecranul este monocrom cu iluminare portocalie. Tastele sunt iluminate, având diferite culori pentru ” meniu”, “accept” și “resping”. Personal mi se pare că această idee a designerilor terminalului este euna nefericită pentru că face mai dificilă citirea tastaturii. Pe laterale avem un buton pentru blocarea tastaturii acesta fiind un plus major. Plus că e foarte ușor de folosit și la îndemână. Clar că este mai facilă decât apăsarea unei combinații de taste și mult mai rapidă. Pe aceeași parte mai avem un întrerupător pentru pornirea și oprirea lanternei. Un accesoriu destul de important pentru o persoană în vârstă. Pe cealaltă laterală avem 2 taste pentru reglarea volumului și un buton pentru radio. Soneria și volumul  telefonului sunt sunt polifonice și  foarte puternice.  Mult mai puternice decât la orice telefon obișnuit.  Radioul funcționează doar cu căștile montate, pentru că se folosește cablul căștii ca și antenă.

Pe spatele telefonului există un buton de SOS. Acest detaliu este de fapt punctul forte al acestui telefon. Pentru că la apăsarea acestui buton, telefonul intră într-un program cu 3 etape.

Fotbalisti celebri

BĂĂĂĂ! BĂĂĂĂ! BĂĂĂĂ!

Urla din toate puterile agitându-și pumnii micuți, pentru ca mai apoi să-și smulgă șapca cu modele norvegiene din cap, să o trântească în noroi și să sară cu ambele picioare pe ea. Gestul acesta ne-a  speriat pe toți pentru că știam cât de mult ținea la șapca aceea. O câștigase la un pariu, de la un nordic, în timpul unui campionat de juniori din Cehoslovacia. Șapca aceea cu roșu, alb și albastru era mascota echipei noastre. Învățasem să avem grijă de ea oriunde mergem cu echipa, pentru că dacă cumva s-ar fi rătăcit cred că ar fi fost în stare să ne omoare cu bătaia. Cine a trăit vremurile acelea știe ce valoare avea o șapcă foarte colorată în România gri a acelor ani… Adăugați la aceasta valoarea sentimentală și posibilitatea de a te lăuda de fiecare dată cu ea. Nu era persoană să nu întrebe: de unde ai șapca asta frumoasă… Și aici începea o poveste de vreo jumătate de oră unde îți explica el  cum a dat el 30 de bare consecutive de la 25 de metri…

Dacă doriți să mă…auziti…

Nu cred că vă interesează, dar am 3 file-uri audio. Cu mine… Accent și expresii  100% din Maramureș!

Listen to

Listen to

Listen to

Ce-am vrut. Ce-a ieșit. Ce-aș fi putut fi…

- Tu ce vrei să te faci când o să fi mare?

- Doctoriță. Roșise toată. Ne uitam la ea cu admirație. Doctoriță…

- Tu ce vrei să te faci când o să fi mare?

- Inginer! Îl și vedeam cu un halat din acela albastru cum merge prin fabrică și dă ordine unui maistru cărunt… Cu o mapă sub braț și cu 3 pixuri de culori diferite în buzunarul de la piept…

Apoi a venit rândul meu:

- Tu ce te faci când o să fi mare?

- Tractorist!

Muzica sublimă care se auzea încet pe fundal a încetat brusc cu un scrâșnet de alămuri turtite sub un escavator…. Razele reflectoarelor au pălit și globul de discotecă care arunca pătrățele jucăușe pe pereții clasei devie puternic de la orizontală, oprindu-se într-o rână. O păsărică care până acum câteva secunde ciripea mirific, se înecă cu propria salivă și începu să tușească isteric pe un ton baritonal de fumător înrăit… Un fluturaș care făcea lupinguri în plopul din fața clasei căzu secerat de spaimă și se transformă la loc într-un vierme… Timpul se opri în loc ca într-o secvență din Matrixul care urma să apară peste vreo 20 de ani… Tovarășa învățătoare se scărpină nervos în cap și neglijînd faptul că eram 36 de prunci în clasa aia urlă isteric:

- Cum tractorist, cretinule? Nu vezi că toți vor să fie intelectuali? Tu vrei să fii tractorist?

Avem mari probleme cu vecinul de la 3.

Regimul comunist (vorbim aici de cel de dinainte de revoluție – să nu avem discuții) și-au concentrat eforturile prin anii 70-80 în realizarea de economii. Nu conta la ce. Trebuia să faci economii. Trebuia să raportezi economii și mai ales trebuia ca economiile de anu’ ăsta să fie mai mari decât economiile de anul trecut. Exista chiar și o rată de creștere a economiilor. Planificarea economiilor și punea lor în practică a devenit o isterie națională. Cei din generația mea sigur își mai amintesc cum trebuia să adunăm fier vechi, hârtie și sticle și să le ducem la școală. Toate materialele astfel adunate reintrau în circuitul economic, vezi doamne și generau mari economii. Dar despre economiile făcute în școli de către sistemul comunist (cel de dinainte de revoluție) vă voi vorbi altă dată.

Obezitatea la chinezi

Are mama o fetiță…  cât un tanc rusesc…

Cunoscută povestea? Cântecul de fapt, pentru că eu așa îmi aduc aminte… De pe vremea când eram la școală și în clasă aveam un singur copil gras. Vasile. Să nu vă faceți vreo idee preconcepută despre numele ăsta. Nu era gras pentru că îl chema Vasile. Sau nu îl chema Vasile penrtru că era gras. Era gras pentru că zicea el are o problemă cu o glandă. Era gras vă spun eu, și asta e varianta cea mai apropiată de adevăr, pentru că mânca cât era ziulica de lungă și nu făcea nici un fel de efort. Spre deosebire de noi restu. De 34 de copii din clasa respectivă. Care mâncam ce apucam și fugeam ca niște potârnichi toată ziua. Pentru că nu aveam internet, calculator, consolă, dvd și programul la tv era de doar 2 ore pe zi, stăteam toată ziua afară și inventam jocuri care de care mai tâmpițele. Cert e că eram atât de “gras” încât tata îmi zicea mereu să fiu atent să nu mă-nțep că o să-mi iasă toate oasele prin gaura din piele…

o-nebunit torentu!

Torentul e chestia aia de unde ne luam pornul când eram tineri.  În principiu  Torentul e o adunătură de calculatoare unde unele dau și altele primesc. Fișiere. E un fel de comunism foarte evoluat unde fiecare ia ce vrea el și dă ce crede el că au nevoie alții. Motivul pentru care s-au inventat torentele și s-au cumpărat milioane de servere care să le găzduiască e pornul. Da. Ați citit bine. Industria porno e motorul din spatele dezvoltării fenomenului. Cred eu că și al internetului. Dar pentru asta o să îmi pun alte gânduri în ordine. Pentru internet nu pentru porn.

Când majoritatea oamenilor și-au pierdut interesul pentru torente au apărut pirații. Nu torentul pitraților (pirates bay). Pirații care furau filmele din cinematografe. Și le puneau pe torente. Apoi pirații care aduceau softurile pe torente. Și acum pensionarii. Da. Ați citit bine. Tinerii care luau filmele porno de pe torente acum 25 de ani șau hotărât că e momentul să dea și ei ceva înapoi. Și au dat. Ia să vedeți ce am găsit eu pe torent.

Tata de albine!

Bineînțeles că nu există. Tată de albine. Albinele nu au tată. Au doar mamă. Adică sunt un pic orfane, pentru că un tată tot apare la 2-3 ani. Mama lor (să nu citiți asta pe un ton apăsat…) adică matca, face toată treba. În rest organizarea perfectă face ca lucrurile în stup să meargă strună. Expresia asta cu tată de albine cred eu că vrea să sublinieze ideea că…

Bun. Acum că ne-am lămurit, să vă povestesc despre ce e vorba în propoziție. Despre cățeaua noastră. Ghiță!

Când eram mai tineri cu vreo 2 ani, era să călcăm cu mașina un cățel mic și drăguț. Pentru că nu avem ABS la mașina nominalizată mai devreme oprirea s-a făcut cu un scrâșnet teribil de  cauciucuri. Acest scrâșnet l-a făcut pe cățelul care se angajase în traversarea neregulamentară să fugă speriat și să sară în ce spera el că poate să îl protejeze. Adică o tufă de scaieți. Unde a rămas răstignit ca și IIsus Hristos pe cruce. Creștini miloși ce suntem, nu ne-a lăsat inima să abandonăm animalu’  în ghiarele tufei de scaieți. Așa că l-am luat și l-am dus la hala la noi. Am scos toți scaieții din blana cârlionțată și i-am dat de mâncare. Cum toți cățeii sunt drăguți când sunt mici, ne-am hotărât să-l păstrăm. Dar cu o singură condiție. Să nu fie cățea. Verificat de 3 specialiști, prin întoarcere cu labele în sus și examinarea organelor care au legătură cu asta. Verdict. Mascul. De unde și numele. Ghiță.

Deci Câinele noustru, mascul Ghiță anul trecut a fătat. Ați înțeles cât de specialiști erau cei trei examinatori…

Fontana di trebi …

Noi la întreprindere avem (așa cum prevede și legea!) o toaletă. Pentru că personalul angajat e strict masculin, toaleta noastră e mai de șantier, așa. Adică nu e Ritz. Sper că ați înțeles. Poate că dacă am avea o singură femeie acolo, buda noastră ar fi una de lux. Auzisem mai demult o povestire care ne povestea (exprimarea asta academică este intenționată) cum că pe un vapor militar erau vreo 200 de bărbați. Care nu se prea îngrijeau. Până într-o zi când armata a repartizat o femeie pe vaporul respectiv. Zi care a devenit subiect de pomenire și de povestire cum vă povestesc. Sper că ați înțeles că fac niște glumițe proase de șantier aici. Și nu o să-mi ziceți că-s agramat. Mă întorc la povestirea de mai devreme ca să vă informez că din acel moment toți marinarii nu ieșeau pe punte până nu se bărbiereau și își călcau hainele. De unde putem să zicem și noi că e bună o femeie la vaporu’ omului.

Gogu sau gogul sau gugle

Porni reportofonul.

- Bună ziua,  sunt Ghiță de la IT BLOG și astăzi vom lua un interviu unui personaj… imaginar…

Gogu se ridică nervos de la masă, lovind cu putere măsuța de plastic alb. Paharele zăngăniră speriate și sticla de cola se răsturnă peste ceașca de cafea. Un val de cola amestecată cu cafea mătură ca un taifun masa… Gogu cu o mișcare acrobatică pescui telefonul chiar înainte ca dezastrul să lovească, dar evită elegant stropii de lichid maroniu care se îndreptau spre pantofii lui sport. Sau Adidași cum le zice lumea… Gogu era un bișnițar obișnuit. Nu prea bogat și nici prea inteligent. Gurile rele spun că era o legătură foarte evidentă între inteligență și avere  în cazul de față…

- Uite ce-ai făcut! Dacă îmi udai telefonul îl plăteai, să știi!

- Dar tu ai răsturnat sucu… și cafeaua…

- Da mă! Da’  din cauza ta! Că m-ai făcut imaginar! Poate-ți dau două pe cabină! Cine-i mă imaginar? IO? Așa îs eu, un pic flegmatic! Da să nu mă faci pe mine imaginar, sau personaj imaginar că te pleznesc! Și comandă-mi un suc și o cafea. Că din cauza ta le-am vărsat!

Cum devii vedeta?

Deci. Aflat sub presiunea mediatică generată de conflictul Tonciu-MItrea m-am hotărât să văd cam ce trebuia să facă pe vremuri un om ca să devină vedetă. Mă refer la anii dinaintea descoperirii curentului electric. Muuult înainte… Asta ca să nu e număr radiouri, internet și televiziuni.

Fac o mică paranteză ca să vă fac puțin atenți la limbajul  folosit în ultimele  articole. Nu vi se pare că e din ce în ce mai elevat. Na că m-am scăpat din nou. Dacă vă deranjează, am să fac un efort să mă cenzurez și să fiu mai popular…

Am să vă descriu în rândurile care urmează niște tehnici de a ajunge vedetă. Din vechime. Multe din ele sunt neintenționate. Sau nu aveau ca scop  exact intenția declarată de a deveni vedetă. Dar pentru că au funcționat foarte bine vi le prezint.

Vă atrag atenția că nu este o ordine cronologică. Scriu cum îmi vin în minte…

Ipad. Cum arata pe dinauntru…

După valul de cretini care n-aveau altă treabă decât să ne arate cum se poate distruge un Ipad, a venit rândul celor care doreau doar să arunce o privire… Dacă ați avut vreodată curiozitatea să vedeți cum arată ….

Hugh nu are voie să fie gay!

Anunțul ultimului mare macho-cântăreț-dansator Ricky Martin cum că s-a transferat în echipa băieților veseli a fost primit cu foarte multă stupoare. Cum?! Și el? De ce și el? Cum de nu și-a găsit și el o fată drăguță care să îl înțeleagă și să-l susțină în momentele grele? O fată gospodină, serioasă și muncitoare. La casa ei… Să gătească, să aibă grijă de casă, de copii… Problema e că mister Ricky și -a găsit prea multe fete. Frumoase și nu prea devreme acasă. Atât de multe încât a ajuns se pare să caute un pic de diversitate în tabăra adversă. La băieți. Părerea mea personală e că omul s-a săturat. De femei. Nu apăr fenomenul, nu sunt gay, nu îmi plac bărbații, nu am înclinații. Dar pentru că suntem europeni și dacă zici că nu-ți place ești homofob vin cu completarea că nici nu mă stresează foarte tare. Atâta timp cât acțiunea se petrece în dormitor (sufragerie, baie, piscină) ferit de privirile noastre omul poate să călărească și un dog german. Asta oare e cruzime față de animale? Oai! Fiți atenți ce întrebare mi-a venit în cap: Dacă un bărbat se satură de femei și devine homosexual, apoi se satură de bărbați și devine? Ce devine? Zoofil? Ce ar mai putea urma? Sau odată ce ai devenit gay e pe viață?

Seinfeld – toate episoadele intr-o singura poza

Eu am reusit sa găsesc vreo 56 de episoade. foarte interesanta ideea. 

Du-te mă că nu ești feng sui!

Pentru cei care nu știți (a nu se înțelege că eu unul știu) feng shui e o artă. Toate chestiile la care se pricepe puțină lume sunt numite arte. Dacă se pricepe toată lumea se numesc politică, fotbal sau gătit. Astea sunt niște chestioare despre care vom povesti cu altă ocazie, pentru că astăzi vă voi povesti cum poate o veche artă asiatică să ne schimbe viața. Înainte să vă revoltați am să recunosc că știu faptul că mulți dintre voi considerați Feng shui o știință. Eu unul nu o consider, decât poate un hobby, dar adevărul este că nu am întâlnit nici un mare maestru. Decât niște rupți în cur care știau 3 fraze dintr-o carte și le repetau în orice situație. Pentru mine cineva care îți spune că o grămadă de bani găuriți puși în mijlocul casei înseamnă că o să devi bogat, sau îți vinde o pisică aurie care dă dintr-o labă (fără aluzii…) toată ziua, ca să alunge energiile negative nu e decât un escroc. Orice cumperi trebuie să fie feng shui.

Switch to our mobile site