Amalgamate

Am fost astăzi în piața de vechituri.

Cred că ți-am mai spus. Mă duc duminica, când sunt liber. Adică când nu tunez grătarele cetățenilor :))) 

Mă fascinează fenomenul. Buun

Să-ți povestesc:

1. lângă o grămadă de vechituri era un cetățean în scaun cu rotile. Îi lipsea un picior. Cetățeanului. Nu scaunului. Că scaunul avea roți… Cred că ai înțeles… La un moment dat apare un ”domn”, din ăsta mai bronzat, obez, cu o cămașă galbenă cu palmieri verzi. Se uită vreo 10 secunde la scaunul omului, se apleacă, verifică ceva la o manetă, se îndreaptă încet de șale și zice:

-Cât ceri pe el?

2 Un tip și o tipă se uitau la niște mașini. Tipa era nițel ”piți”. Nu sunt rău. Așa era. Plus că purta niște iegări cu un model zebra… Băiatul se oprește în fața unui golf 4. Se uită, face o tură în jurul lui, pune mâinile pe geam să vadă cum arată bordul. Bănuiesc că arăta bine, că se întoarce spre fată și zice?

-Ce zici de asta, iubire?

Iubirea, care așteptase cu mâinile încrucișate, își privește cu atenție unghiile de un roz spectaculos și glăsuiește pe un ton țâfnos:

– Zic ce ți-am mai zis de câteva ori. Eu vreau Audi A6!

 

3.  Văd o dubă de vânzare. Un sprinter. Sunt în căutarea uneia, că e momentul să o schimb pe cea pe care o am.

Pe dubă era scris cu litere mari:

Hotel  KJSDFMK (n-am reținut numele…) PRIETENUL TĂU ÎN MARAMUREȘ!

Întreb:

-Cât ceri pe dubă?

Al meu se scarpină nițel sub cușmă și zice:

-8500 ultimul preț…

Mă scarpin și eu nițel, da în altă parte și-i zic:

-Șerif, la 8500 nu putem fi  prieteni… Ba să știi că, la banii ăștia, abia mă abțin să nu ne sfădim…

Am plecat…

4. Pe drum n-am putut să nu observăm sutele de mașini parcate aiurea în fața bisericii. A fost o furtună urâtă astă noapte aici la noi. Și cred că de aia… Îmi imaginez o doamnă, din asta, băimăreancă de-a noastră, cum se trezește speriată, se uită afară cum fulgeră și tună și-și zice în gând: ”Mâine mergem toți la biserică! Că n-am fost demult! Să ne ajute și pe noi Dumnezeu… ”

5. Apoi ne-am dus să mâncăm la chinezi. Care și-au deschis un restaurant fix unde a fost Vodafone. Așa că mi-a trecut prin cap că dacă nu au prăjiturele din alea cu răvașe, ar putea să-și cumpere o aplicație care trimite sms-uri…

Mâncarea bunicică. Un pic prea dulce și prea unsă după gustul meu. Da comestibilă. N-am putut să nu observ că și muzica era chinezească. Cânta o femeie ceva de jale. După umila mea părere era ori un album despre cum s-a construit barajul de pe Yangtze ori era povestea dragonului de jad. Una din astea două… Că melodiile din filmele cu Jackie Chan sunt mai ritmate…

.

p.s. sper că nu te-ai așteptat să scriu ceva comic… că duminica am liber…