Tre să ai și un pic de noroc în viață…

Mă duc la Mall, că eu sunt bărbatul în casă! Și dacă io-s bărbatu’, io fac și cumpărăturile…

Bineînțeles că am un sistem, perfecționat și cizelat în nenumărații ani de practică. Te așteptai la asta, nu?

Intru pe la pâine, adică pe accesul ăla de lângă cuptoarele de pâine. Cred că știi,  pâinea e pusă la dracu-n praznic ca să te plimbi prin tot magazinul dade-dade ți se mai lipește ceva de organism. Mno. Io intru direct pe la pâine. Nu cumpăr pâine din supermaket că mi se pare necomestibilă, dar așa ajung mai repede la fructe.

Cred că te-am îmbătat de cap…

Stai. Că mai am. Am pe telefon un tabel în docs, pe care doamna cu care conviețuiesc de 10 anișori, îl completează online. Tehnologie nene… tehnologie…

1 minut. Deci fructe. Mere, banane. Apoi niște legume că o ard cu salate în ultima vreme. Ardei, roșii, castravete.

2 minute. Zuzu din ăla la bidon de plastic. Știu că-i mai scump, dar mie mi se pare mai practic ambalajul ăla. Așa că din ăla iau. Bag și o apă plată la 5 litri, apoi mă întorc pe rândul cu cidruri/beri de unde mă înfrupt. Iau și pun în coș, adică 🙂

3 minute. La fulgi. Iau. Și la conserve, un porumb boabe, niște ciupercuțe, niște roșii la conservă, un humus. Din astea. sănătoase.

Verific lista din nou. Gata. Arunc așa la mișto o cioco pentru duamna vieții mele și mă îndrept cu pas săltat spre casa de marcat.

Practic îmi bătusem propriul record mondial de viteză prin supermarket.

La case aglomerație. 30 de cetățeni la fiecare casă. Evaluez din ochișori situația, caut o casă la care cetățenii nu au atât de multe produse, mă așez civilizat, înaintez ușurel, ajung la bandă, deșertez conținutul coșului pe dânsa și șed cuminte, așteptând să-mi vină rândul. Îmi vine. Duamna scanează fiecare produs, meticulos, până la un moment dat. Când unul dintre produse nu se lasă scanat. Duamna insistă. Produsul rezistă! Duamna bate codul număr cu număr! Produsul nu se lasă deconspirat. Duamna, agasată de această rezistență incredibilă pune mânuța din dotare pe telefon și sună pe o altă duamnă:

-Cheamă pe cineva de la produse de igienă că nu-mi merge codul la o cutie de tampoane…

Mno. Nu știu tu cum ești, dar eu când cineva vorbește de tampoane în jurul meu devin atent.

-Ce tampoane? zic, timid.

-Astea, zice duamna arătându-mi cu un gest larg vreo 5 cutii din alea mari de tampoane. Care ședeau printre legumele-fructele-zuzu-cerealele-berile-cidrurile-conservele mele.

Opresc acțiunea cu un gest de dirijor de orchestră simfonică.

-Stați un pic, că astea nu-s ale mele!

Mă uit la cetățeanul din spate. Ăla neagă vehement. O fi de la cel de dinainte. Gândesc. Și pentru că-s multitasking în timp ce mă gândesc, mai descopăr în produsele gata scanate niște ciorapi de damă, o cremă din aia Nivea de 4 kile, niște șampoane, o pungă mare de croasante și alte chestii…

Așa că m-am prins. luasem coșul altcuiva.

Cred că fusese viteza prea mare.

Am rugat-o pe femeie să anuleze tot și am plecat fluierând.

Și cum mergeam eu așa, mă gândeam, că la cât sunt de bolund, aș fi plătit toate chestiile alea și le-aș fi dus acasă. Apoi explică-i tu nevestei de ce și pentru cine ai luat 5 cutii de tampoane, ciorapi de damă și o cutie de 4 kile de cremă Nivea…

Hm? am avut noroc, sau ce?

Practic mi-a trecut tamp… glontul pe lângă ureche…

2 comentarii la „Tre să ai și un pic de noroc în viață…”

  1. Eh haide ca nu era asa rau. Daca te prindea nevasta cu cosul meu? Ciocolata, lumanari, prezervative, legume fructe ca na, am trecut si eu pe mancare de vara.

  2. Mie mi-a luat cineva carutul de cumparaturi dar am fost vigilent ( oarecum) si am reusit sa-l interceptez la timp dupa minime investigatii ochiometrice printre rafturi.

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.