De fapt discuția nu e că au murit niște copii

16 Comments

  1. De acord cu tot ce spui. Nu prea e problema noastră. Ce putem face noi e să încercăm să învățăm ceva din asta. 1 mare atenție la deciziile pe care le iei pe munte.Nu e de joacă. Am fost prin locul ăla de vreo 2-3 ori, vara. Prima dată la 14 ani. Fără părinți. Nu e de joacă. Mai ales iarna. 2. Da, să nu ne obligăm copii să facă chestii pe care am fi vrut noi sa le facem sau să ne mândrim noi cu ei. Totuși, eu îi cam oblig pe ai mei să se spele pe mâini. 😀 În rest sunt destul de liberi. Chiar am ceva probleme să-l învăț pe cel mare cum să “piardă” la diverse asa zise competiții în care se tot bagă el. Totul pentru el e o competiție. TOTUL, orice și vrea să câștige mereu. Nu știu cum să-i mai explic că e ok să și pierzi din când în când.

  2. Mi-a plăcut punctul tău de vedere. Și faptul că ești calificat să vorbești, cu atât mai mult îi dă putere textului.
    Ce vreau eu să zic este ceva care nu are legătură cu părinții, cu copiii, cu vinovații…
    Ce vreau eu să zic se rezumă la: a fost o ninsoare neașteptată, în aprilie, care a tulburat viața acestor oameni. (Nu mă refer la chestii sportive, că au fost avertizați, că au plecat ca niște inconștienți; eu vorbesc strict despre ciudățenia asta – ninsoare în aprilie, final!)
    Îmi aduc aminte cum o macara a prins cu cârligul ei un pod și podul a căzut pe mașina din spatele macaralei – și toți au murit.
    Niciodată nu bănuiești ce este și cine este după colț – prudența este lucrul de care trebuie să ținem cont în viață, că aventură este destulă, cultivată de noi sau trimisă la pachet, ca surpriză, de ciudățenia acestei existențe…
    Uneori, te poți strecura ca prin urechile acului și spui că ești norocos sau că s-a făcut o minune pentru tine.
    Alteori, nu mai poți zice nimic, pentru că nu mai ești.
    Ciudate întâmplări…
    În sine, întâmplarea mi se pare atât de înfiorătoare încât singurul lucru pe care îl pot face este să mă rog pentru părinți ca, vinovați sau nevinovați, să nu-și piardă mințile. Așa cum aș vrea să facă și alții pentru mine, dacă aș da-o în bară…

    1. am prins ninsoare in retezat pe 5 august. Am culcat corturile si ne-am dus la salvamont sa dormim. Cu muntele nu e de gluma si nici de riscat dar la unii setea de adrenalina e mai puternica decat ratiunea.

  3. si eu merg pe munte si imi duc si copilul pe munte, acum cativa ani am facut traseul ala prin Martie si am ales sa nu urc pe Peleaga si iti spun ceva: nu e problema mea acum, in momentul asta, insa se poate sa fi fost anul trecut si acum cativa ani cand duduia laudativ presa de rezultatele minunate parintesti. Si potentiala problema nu cu omu’ ci cu mass-media….ii spuneam doar juniorului care avea ochii mari de uimire ca de fapt realizarile lui il fac mai fericit decat sa copieze ce a vazut la stiri unde nu s-a aratat totul. In alta ordine de idei: cand un geolgau se erijeaza fortat in model si mesia pentru o generatie intreaga as putea avea o problema cu el…cand nu…sa fie sanatos! Fenomenul a fost discutat si transat pe carpati.org si pe alpinet.ro inca de acu cinci-sase ani Acu…liniste si o lacrima pentru suflețelele alea! Iar cine are copii si un dram de minte sa nu rateze ocazia sa invete ceva!

  4. E de vina societatea, prioritatile in viata sunt gresite, fiecare parinte ar trebui sa urmeze un curs si sa dea un examen inainte de a avea dreptul de a face copii…dar oamenii sunt prea ocupati, prea interesati, prea necajiti, prea umiliti de un sistem bazat exclusiv deja pe interese consumiste….

  5. Au sarit multi sa acuze. Fara sa ii intrebe nimeni, fara moderatie. Cati dintre acesti parinti:
    – se suie in masina si nu au scaun special pentru copilul mic
    – cu copilul in spate, o calca peste viteza admisa si fac manevre riscante
    – conduc cu mana pe telefon facand manevre, in sunet de frane si claxoane
    – desi copilul are scaun in care ar trebui sa stea, il vezi scotand capul printre locurile din fata
    – masina nu are revizia facuta, franele nu tin, directia e praf

    In accidente de masina, din cauza vitezei sau imprudentei, mor mult mai multi copii decat pe munte. Zi de zi. Dar omul se simte stapan pe masina lui, e in control, regulile sunt pentru blegi, Lasa ca nu pateste nimic copilul ca sunt atent… Si se intampla sa fii atent dar sa intre unul de pe contrasens sau perpedicular in tine, iar copilul sa zboare prin masina ca o jucarie de plus. E vina aluia, dar tu ai facut tot ce trebuia?

    Asa ca mai usor cu acuzele. E bine ca fiecare dintre noi sa revada cu acest prilej trist ce face el gresit si ce ar putea face sa nu se intample si lui o tragedie.

    1. Author

      vrei sa iti spun cati oameni se urca beti cu copii la volan? eu stau langa o sala de nunti si nuntile de duminica se tin pana seara. lumea vine cu copii. si toti sunt beti cand pleaca acasa. toti. si pentru ca sunt romani, vin doar cu masinile. ca le pica steaua daca vin cu un taxi

  6. Asta e singurul colt de internet unde am gasit ceva cu ce sa rezonez pe subiect. Zilele astea am crezut c-o iau razna, si imi tot venea sa fug acasa de pe unde eram, sa-mi iau copiii in brate, nu de frica vreunei avalanse, dar de frica oamenilor din jurul lor. Care par normali cand ii vezi, nu cand citesti ce scriu pe FB.

    1. Author

      cred ca e doar o chestie trecatoare. sau educabila. adica, eu cred cu putere ca daca spui de 10 ori ca ceva face rau, la un moment dat oamenii vor inceta sa faca lucrul ala. asa cred eu.

  7. rezonez cu ce ai spus in articolul asta(nu-mi plac comentariile gen “partikip”, “ai dreptate!” insa totusi am comentat pentru a vedea ca nu esti singur ci suntem mai multi)

  8. Cum adica “nu e problema altora”? Pai tu, daca vezi un parinte care-si palmuieste copilul pentru a urca pe munte (sau pentru a face orice altceva) te faci ca nu vezi, intorci capul? Tu zici, in esenta, ca parintii trebuie sa mearga pe principiul “eu te-am facut, eu te omor” si nu-i treaba nimanui. Nasol.

    1. Author

      serif. da, ai dreptate sa te indignezi. dar datoria ta e sa anunti autoritatile care evalueaza problema si iau masuri. ce o sa faci? o sa il bati tu pe parinte? crezi ca ala e un exemplu mai bun?

hai. spune ceva. te provoc! :)))