Garofița – spălătoreasa

Mă duc astăzi să spăl Skoda. Că vreau să o vând. Adică vreau să o vând demult, dar a avut un bai. După ce am petrecut 2 luni încercând să o înmatriculez… am descoperit că un furtunaș care merge prin cele mai întunecate colțuri ale motorului a cedat și pierdeam lichid de răcire. Nu era ceva dramatic, trebuia să completez vreo 100 de ml la lună. Da numa ideea că e ceva în neregulă la mașină mă deranja grav. Așa că am dus-o la doctor. Azi am scos-o, sprintenă și zglobie și am zis să o spăl, ca să o pot fotografia artistic.

Mă duc la o spălătorie de lângă noi. Nu sunt client fidel, nu-mi spăl mașinile decât când e absolut necesar. Adică în momentele în care nu se mai vede culoarea. Sau parbrizul. sau farurile… Nfine, înțelegi tu.

Acolo erau vreo 10 cetățeni care prestau diverse îndeletniciri. Majoritatea nu aveau legătură cu spălătoria auto. Adică vorbeau la telefon, jucau chestii, unul citea un ziar (ceva hipster!!), restul ședeau într-o șezătoare și se certau ca la ușa cortului. Sau a spălătoriei ca să fim mai exacți. Bine, nici nu aveau clienți…

Mă dau jos din mașină, vine la mine o domnișoară, cu o vestă din blană de vulpe (jur – mă pricep), coafată, aranjată, și cu vreo 2 kile de aur pe organism. Unghii din alea din gel, cu pietricele swarowski.

– interior, exterior? mă întreabă pe un ton nițel nazal, pretențios spre intelectual.

-exterior, zic.

– Să o băgați înăuntru…

Mașina. La mașină se referea.

Bag, mașina, femeia pune mâna pe lancea aia de la instalația de spălat și unde nu începe să dea fratele meu pe mașină de zici că voia să-i  ia vopseaua! Rămân nițel uimit, adică nu o să te mint. Mă așteptam să cheme vreunul din cetățenii care consumau inutil resursele planetei în fața stabilimentului.

-Boss, se oprește femeia din spălat, nu vă dau cu soluție din aia de genți, pe genți ca să le facem ștoc?

Stau și cujet. nu poate să fie rău, nu?

-Dă, zic.

Scoate a mea o sticlă cu dopul găurit, varsă un lichid de o culoare incertă pe jante, apoi se întoarce la mine zâmbind fără vreo 3 dinți:

-Da, dai și matale de-o cafea pentru suflețelu meu…

nu mai cujet:

-Dau, cum nu dau!

Garofița, că așa o strigau colegii, ia din nou agregatul de spălat la mână și-mi face mașina lună.

Nu durează mult și se oprește, vine iarăși lângă mine:

-Boss! Nu dăm o ceară? Să lucească otomobilu. Ț-o șterg aici, nu o scoatem afară să nu prindă praf. Hm? Și face un gest întrebător din cap, care-i scutură violent cerceii imenși din aur.

-Dăm, zic.

-Da, dai și matale de-o cafea pentru suflețelu meu… că vezi că am grijă de mașina matale…

nici nu mai am timp să cujet:

-Dau, cum nu dau!

Scoate altă sticlă. Dă pe mașină face niște dansuri tematice, pune mâna din nou pe aparatul de spălat și din 2 timpi și 3 mișcări îmi face mașina lună!

Dar în a 4-a mișcare e lângă mine. Din nou.

-Boss… Da nu-ți dau pe cauciuce cu un pic de silicon. Să strălucește frumos…

Deja obișnuit cu mișcarea zic ca să nu mai pierdem vremea:

-Dă, femeie că mai dau de o cafea!

Se apucă Garofița să-mi strălucește cauciucele, energică și motivată. Mă și gândeam ce patroană de spălătorie e asta. Cum muncește ea și angajații sau ca lemmingii la soare…

Da nu apuc să-mi organizez gândurile că femeia termină și ultima operațiune și se înfinge, victorioasă lângă mine.

-Boss? E bine așea?

-Da zic. Foarte bine. Cât îți dau?

-Mie 10 lei zice nonșalantă. Și la patroană 14.

Șed un pic, ca să-mi ajungă oxigenul la creier. Scot 10 lei din portofel.

Femeia îi ia, îi bagă în buzunar și din aceeași mișcare extrage un iPhone 7+ negru adânc, de 256 de gigi. Și începe să vorbească cu cineva. Mă duc la patroană, care ședea pe o cărămidă, cu o țigare în colțul gurii și căuta ceva pe facebook. Nu pot să nu observ că avea un Samsung din ăla antic, care mai avea și ecranul spart. Îi plătesc spălatul, mă întorc la mașină.

Garofița mea ședea cu mâinile în șold, ca o statuie din aia comunistă cu agricultori care au câștigat întrecerea pe cooperative. Aurul sclipea nefiresc în întunericul spălătoriei. Ținea telefonul în pumn, la spate.

-Fain telefon ai, zic.

-Fain boss. e de vânzare dacă te interesează, că mi-am luat pe roșu! Că ăla e de interes acuma…

nici nu i-am răspuns. M-am urcat în mașină și m-am dus să fac poze.

Dar înainte am luat o cârpă și mi-am șters gențile și cauciucurile, Că erau pline de noroi uscat…

 

 

10 comentarii la „Garofița – spălătoreasa”

  1. Boss, dar unde-i spalatoria asta la noi in oras unde „doamna” care spala isi vinde 7+-ul negru adanc ca si-a luat rosu ? :))

  2. tot restecpu’ pentru garofita, bo$$!
    daca muncesti ai haifon, rosu ca e de intheres acuma. si unghii, si vulpe.

  3. stii cum se zice … munca e bratara de aur … sau ceva de genu!
    mi-a placut foarte mult gunoiul ala din fata-stanga masinii in poza din postare … da asa un aer inconfundabil de Romania!

  4. Boss, dupa toate alea cate ti-au fost date, nu’s de ce am impresia ca lipseste ceva in toata povestea. Parca n-are finalizare…

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.