Deci.
Trebuia să mergem la Paris. Cu fosta logodnică. Și cu avionul! Nu știu dacă ești la curent, pentru că nu pun 400 de poze pe facebook și nici nu dau texte profunde, gen: ”în turn. voi tot la birou?” sau ”ne relaxăm puțin la soare, sclavilor…”
Intru pe wizz, fac rezervările și spre sfârșit după ce bifez 232 de chestii, dau accept, recunosc, citesc, sunt de acord. Dau să termin când, brusc, instalația mă întreabă dacă doresc ”priority boarding”. Mno. Nu aveam bagaje că le trimisesem cu un curier înainte. Idee șmecheră, o să revin altădată.
Refuz politicos, plătesc.
Deci
Trec zilele, vine momentul să ne deplasăm spre orașul iubirii. Sau al dragostei, că le tot încurc. Ajungem la aeroport, unde la poarta de îmbarcare era o mare de cetățeni. Nu coadă. O formă semicirculară compusă din cetățeni care se-mpingeau care mai de care, grăbiți. Ne așezăm și noi pe un arc de cerc, tangent, așea. După 5 minute, în spatele nostru se mai așează 30 de cetățeni. Care încep să se împingă și să se agite. Intrigat, mă întorc și-l întreb pe unul dintre ei, cel mai activ dintre împingători, un băiat cu treling și maio alb, tatuat cu motive tribale pe biceps.
-Șerif? De ce te-mpingi? Ai bilet fără loc?
Cetățeanul, neglijează glumița inofensivă și-m replică superior:
-Am priorti bordig! Și-m flutură pe sub organul olfactiv o foaie A4.
-Bine boss, zic, comutând automat pe limba lui, ca să ne-nțelegem. Permite-mi să te las în fața mea!
Mă feresc, omul, învingător, ajunge-n fața gloatei. Inspirați de gestul sportivului, o mână de cetățeni se înfiltrează prin mulțime ca să fie acolo. În față!
Deci
Mai trec 30 de minute, vin autobuzele pe pistă, și se extrag din mulțime cetățenii care aveau ”priorti bordig”. Devin interesat de fenomen. Că nu mai văzusem.
Trec primii prin poartă. Ok. Urcă în autobuz. Noi stăm cuminți și așteptăm. Un cetățean cu vestă reflectorizantă, nu înțeleg de ce, dar, mno, nu discutăm noi codul vestimentar de pe aeroportul ardelenesc, se ridică pe vârfuri, lungește gâtul și strigă, pițigăiat:
-Mai are cineva priority boarding?
Nimeni, nimic. Noi, ăștia cei din linia a doua, stăm cuminți. Băiatul în vestă, mai șade un minut, apoi ne dă drumul. În autobuz, între cei care aveau ”priorti bordig” și noi, era un lanț din acela de plastic, cu zale albe/roșii, alternative, Lanț din ăla din care pun moldovenii, la țară, în jurul florilor din fața porții. Pentru că e un lanț atât de urât și de ieftin că nu-l fură nimeni.
Un francez distins, grizonat, la costum albastru, cu ceas de aur la mână și cu o gentuță de piele de vițel crescut cu păpădii îndulcite cu fructoză, privea hipnotizat lanțul care se bălăngănea silențios între noi, restul lumii și ”the chosen ones”.
Deci.
Ajunge autobuzul la avion. Se deschid ușile, dar numai în partea din față, unde erau platitorii de taxe de prioritate. Oamenii, se dau jos din autobuz, privind, cu tristețe spre noi, cei rămași în urmă. O tanti, pe la 60 de ani, cu o haină de piele neagră, care face parte din portul popular în Ardeal, desface lanțul cu o mișcare gogistică (Cristian Gog – gen) și coboară sprințară, din autovehicul. Restul cetățenilor o urmează dezinvolți. După 30 de secunde se deschid și restul ușilor. În autobuz mai eram doar eu+doamna din dotare și un băiat care mai storcea ultimele picături de net românesc. Ne-am îmbarcat fără probleme.
Deci.
ce voiam să vă întreb: voi plătiți priorti bordig? Și dacă da, de ce? Și mai ales unde… (sper că nu în cluj…)
Io n-am folosit niciodata asa ceva. Nu inteleg care-i graba de a ajunge in avion primul daca tot ai loc. Oricum o sa stai pe coridoare dupa unii si altii pana sa te asezi.
Doamne cat am ras, eu la prima experienta Wizz am fost sfatuit sa nu platesc, ulterior la intoarcere spre tara am am vazut in aeroport in Dormut un mol ( rugby gen ) in fata porti und ese anuntase zborul spe Timisoara, inutil s aprecizez ca l anici o poarta de imbarcare nu era asa o inghesuiala, iar in acest mol incercau sa intre cativa cetateni ce fluturau foi A4 cred cu priority boarding. Din cate am observat eu si citiva cetateni olandezi ce nu am participat la mol nu cred ca au reusit cetateni sa ajunga prioritar in autobuz si in aeronava.
Conceptul vine din tarile civilizate, unde boardingul si tot tacamul se face total separat, pe alta poarta si cu alt trancalici, pana la avion… dar la noi… o poarta avem, un hatobuz terminat si plin de fum,.. cum sa faci prioriti bordin’ … idioti sunt aia care platesc pentru asa ceva si primesc ce ai descris tu…
Eu folosesc priority boarding doar pentru ca dacă ai asa ceva mai poți lua o geanta mica sus. De exemplu ai doar bagajul care e gratuit sa zicem un rucsac, dar nu mai ai loc de o geanta de laptop sau foto etc.
da. poate ca asta ar putea fi un motiv…
Eu folosesc asa ceva doar atunci cand am doua bagaje de mana si nu e necesar sa imi iau bagaj la cala. Am trait experienta asta din prisma celor cu imbarcare prioritara, dar cum se intampla asta la Cluj (fix cum ai descris) e de o tristete maxima. La intoarcere cei cu imbarcare prioritara erau bagati intr-un autobuz numa a lor, iar pe ceilalti i-au inghesuit in alt autobuz.
noua, ne-au dat drumul ca la oi. adica nu mai stia nimeni ce prioritate are…
Stai sa vezi varianta de Banat. Eu am avut un zbor Timisoara-Dusseldorf, cu nou-venitul Ryan Air. 5 euro biletul, mai scoti unul din buzunar si devii prioritar. Dupa asteptarea de rigoare din aeroport, cand lumea are fobie de scaune si prefera sa stea in picioare lipiti de cordonul ala de la poarta de imbarcare, se deschide poarta pentru barosanii care au avut un euro in plus. Evident ca tot puhoiul ala de oameni navaleste la gaura aia in cordon, ca doar oameni suntem, nu ingineri de rachete, sa pricepem ce a explicat domnisoara aia inainte. Fix ca sportivul tau, m-am infiintat si eu in fata cozii, privind cu superioritate babele stupefiate (as putea zice chiar tumefiate, daca nu ar fi data deja gluma). Dupa minutul meu de glorie, ca atat a tinut de banii aia, am stat cuminte sa vina toata lumea, ca nu ne deschideau aia usa sa iesim catre avion. M-am urcat ultimul in avion, pentru ca cetatenii se grabeau sa ajunga mai repede in Germania si eu am preferat sa fac un pas in lateral pentru a-mi pastra obiceiul de a respira cu toate coastele. Vorba aia, si fericit si cu banii luati.
hai ca de 1 euro te-ai distrat destul… 🙂
Geniala concluzie.
In teorie nu-i chiar asa…priority asta ar trebui sa-ti ofere un timp in care sa-ti poti alege locul, asta pe vremea cand la wizzair nu erau locurile rezervate pe bilet (cum e acum) si chiar merita pentru unii (eu am o fobie pentru tot ce tine de locurile ce depasesc aripa)
In practica…fiecare aeroport cu deficientele lui, pot sa spun ca pe vremea vestitului Baneasa merita efortul financiar 🙂 prietenii stiu de ce
Cine sunt prietenii si ce stiu ei?
No’ draga Ioane, daca-i p-ase’ stai sa-ti ezplic: prietenii is aia de-or stat cu mine in autogara numita pompos aeroportul baneasa (intentionat scriu cu litere mici) inghesuiti ca alea de-s in conserva de le zice sardele, cu ochii-n patru la bagaje si buzunare ca era plin de zburatoare d’alea cu penaj negru in zona…inutil sa mentionez damfu’ emanat de acea aglomeratie de tovarasi unde nu aveai loc sa arunci un ac daca aveai norocul sa plece blueairu si wizairu in acelasi timp.
Cam asta inseamna priority la noi, sa treci pe un culoar nu chiar atat de aglomerat.. Apropo de bagaje prin curier, sa revii sa faci un post cu chestia asta. Sanatate