lasa-i mă Gore că nu mai gată-n veci!

Acțiunea

se petrece în cartierul Gării.

Fix în fața scării noastre era o gaură imensă în drum. Ceva țeavă care trebuia schimbată, au schimbat-o, apoi s-a spart, au pus-o pe aia veche înapoi până găsesc una nouă, n-au găsit  și așa au trecut vreo 3 săptămâni. Nu puteam parca mașinile, pe o rază de 200 de metri totul era acoperit cu noroi. Ca să întrăm în bloc trebuia să facem echilibristică pe o scândură șubredă care traversa hăul…

Personaje

Gore.

Fost boxer la club sportiv. 1,6 m înălțime. Mutator de mobilă. Căsătorit. 2 copii. Stătea cu soacra lui. Și cu nevasta. Și cu copii.

Soacra lui Gore.

O doamnă respectabilă care umbla toată ziua în colanți. Ședea pe geam și fuma. Seara îngrijea o tufă de trandafiri din fața blocului.

Nea Sile.

Administratorul blocului. Toată ziua se plângea din cauza șanțului din fața scării. Purta bască.

Personaj colectiv.

5 cetățeni între 40 și 50 de ani în salopete, muncitori la o firmă care se ocupa de țevi, șanțuri, ceva…

Mama lui Gore. 

nu apare, este doar menționată.

 

Prefață

Urmează o serie de minuni consecutive

 

Scena 1

Prima minune

după 3 săptămâni, echipa de meseriași (personajul colectiv) au venit să astupe groapa. Din motive pe care nu le cunosc au venit pe la ora 16. (4) Coincidența dracului soacra lui Gore, presta lucrările de întreținere la tufa de trandafiri din fața blocului. Și ca să fie coincidența completă, presta cu partea dorsală (curul) spre personajul colectiv de la firma de instalații. Și așa cum am menționat deja, purta colanți.

Well. Nu cred că mai tre să-ți spun. Muncitorii s-au oprit (nu că ar fi muncit) și au început să o salute respectuos pe soacra lui Gore. Foarte respectuos. Cu sule și cu băgat și cu sex și oral și normal și în toate locurile/stilurile.

A doua minune.

Gore veni mai devreme de la muncă.

Fix în mijlocul corului de îndemne, urări,  insinuări și chemări la acțiune care o vizau pe soacra din dotare. Stătu puțin în drum, amuzat de inventivitatea și umorul spontan de care dădeau dovadă cei 5 muncitori. Apoi, brusc realiză că ținta era, fix, soacra lui proprie și personală. Un calcul scurt: soacra nervoasă, nevasta nervoasă, copii urlând în casă… Oribil. De neconceput! Așa că Gore, visând la o seară liniștită cu o sămânță și o bere în fața televizorului, grăi, împăciuitor:

– vedeți-vă, mă, de treabă!

A treia minune.

Gore nu era un om violent. Dimpotrivă. Puteai să-i spui orice. Pur și simplu nu-l scoteai din calmul lui…  Dar ca avea și el un punct slab. Un călcâi al lui Ahile…

– Tu ce vrei, măi pinguinule, ***e-o-aș pe mă-ta!? lătră unul din muncitori.

Mno, n-am apucat să-ți scriu. Lui Gore nu-i plăcea să audă că niște cetățeni ar dori să întreprindă anumite activități cu mama lui. Era mai sensibil așea… Nu-l deranjase deloc  că îl numise pinguin…

A patra minune

Lăsă din măini plasele cu fructe pentru copii și semnițe pentru adulți… și scurt, o stângă și o dreaptă în tâmplele cetățeanului care deschisese subiectul. Acesta, uimit, primi loviturile cu seninătate, apoi din cauza unor erori, creierul lui dădu un restart neanunțat. Și pe perioada când organul reîncărca sistemul de operare, înțepeni în aer apoi pică, grațios ca o scândură în noroiul care înnobila zona. Poate te întrebi de ce e asta o minune? Simplu. Pentru că trupul cetățeanului era la sol, inainte ca portocalele, merele, semințele și o sticlă de bere la 2,5 litri să se scufunde într-o feerie de stropi noroioși în mâlul împrejurător…

Acum, exact ca-n filmele de acțiune, în slow motion, colegii cetățeanului anesteziat sar la Gore, care, metodic, îi pocnește și-i pune la sol. Sol e impropriu zis, dar nu puteam să zic că-i pune la noroi. Că nu sună bine…

A cincea minune

nu știu dacă e o minune, dar e pe aproape, pentru că în momentul în care al 5-lea și ultimul dintre muncitori experimenta întâlnirea cu solul mlăștinos, primul cetățean, cel care își manifestase intenția de a întreține relații nepotrivite cu mama lui Gore se ridică, împleticindu-se. Driverele pentru mersul biped incă nu erau instalate cum trebuie. Gore sesiză aspectul și dădu un nou restart la sistem. Cu alți doi pumni, pac – pac. La tâmplă. Înțepenire. Cădere-n tină!

Minunea continuă. Al doilea muncitor, în ordinea adormirii se ridică, șovăind. Gore remedie situația. Apoi al 3-lea. Și al 4-lea. Și al 5-lea. Gore puncta scurt. decisiv. Eficient.

A șasea minune

După ce i-a  pus la somn din nou, Gore, s-a întors la primul muncitor, care încerca, exact ca un pui de căprioară, să se ridice pe membrele inferioare. Și când sa-l lovească din nou, nea Sile, de la 4 urlă ca-n gură de șarpe:

– Lasa-i mă Gore că nu mai gată-n veci!

Gore, analiză atent situația si constată, mulțumit, că cetăteanul din fața lui nu mai prezintă nici un pericol pentru mama lui. Așa că păși grațios pe scândurica care traversa groapa din fața scării. Ajuns pe sol, de fapt pe betonul din casa scării, se opri ca să admire scena în care cei 5 muncitori se ridicau împleticindu-se, plini de noroi, exact ca-n scenele clasice din filmele cu zombi. (sau zombii) 🙂

Și fix ca-n regele leu, grăi:

– Nu mereți acasă până nu astupați groapa! Că vă sparg! Să moară mama!

ridică privirea spre cer. Știu că v-ați fi așteptat să o salute pe mama lui. Nu.

– Nea Sile! Îi supraveghezi. Dacă unul nu lucră strigă-mă!

Restul  minunilor.

În noaptea aceea minunată de vară, groapa din fața scării a fost astupată.

S-a montat un pavaj drăguț din dale de beton.

Cineva, nu știm cine, a lăsat la ușa lui Gore o pungă cu portocale, semințe și 2 sticle de bere la 2,5 litri…

 

 

 

16 comentarii la „lasa-i mă Gore că nu mai gată-n veci!”

  1. Te citesc cu mare placere, de fiecare dată. Azi, din nou, ai reușit sa faci sa ma faci sa râd cu poftă. Mulțumesc.

  2. Pesemne că cei de la firma respectivă erau din alt județ și nu știau de aia cu: ”După pui de moroșan, să nu dai cu bolovan”.

  3. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 22)

Dă-i un răspuns lui SebiutaAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.