Răni epocale…

2016-04-20 10.14.05_resizedDacă o să te uiți cu atenție, după ce o să-ți  obișnuiești ochii cu strălucirea frumuseței mele, vei observa că am o rană pe frunte. E o săgeată acolo…

Știu, fix în acest moment te întrebi de ce dracu citești mizeria asta și vei simți o dorința inexplicabilă să mă înjuri sau să mă întrebi de ce ți-ai irosit 15 secunde (bănuiesc că citești repede, nu?) din viață.

Well, tânărul meu padawan, răbdare!

Mai știu că acum, după ce te-ai calmat, te gândești, cum e și normal că poate m-am îmbătat și am picat cu bârna-n șant. Despre rănile acelea nu avem timp să discutăm acum… ar fi o discuție mult prea lungă…

Recunosc, este foarte posibil, având în vedere viața academică pe care o prestez…

Dar, nu… Am să vă dezamăgesc. Pe unii…

M-am ars cu un laser. Da frate. Cu un laser.

Și am realizat că suntem puțini, pe planetă, cei care ne putem lăuda că aven pe trupușor urme lăsate de un laser industrial.

Practic, eu și câțiva cetățeni galactici, din războiul stelelor, facem parte din acest club select.

Eu, Luke Skywalker, Darth Wadeer, etc…

Da, articolul de față (zic asta pentru că e o poză cu fața unui cetățean) e o pierdere de vreme.

Și da, mă distrez copios!

O zi faină să ai… omule care nu ai simțit niciodată arsura unui laser pe piele…

 

10 comentarii la „Răni epocale…”

  1. Frate acum imi dau seama de unde te cunosc, chipul tau este multiplu pe columna lui Traian. Esti un dac veritabil, si acuma stiu de ce toti au o cusma pe cap. Este clar aveau si ei rani de laser, care trebuiau ascunse. (Tocmai am urmarit o emisiune la nasul si m-a luat valul). Sper sa iti treaca repede, ca sa putem ride cu (si de) tine multe secole de acu incolo.

      1. Tocmai mi-a cazut o piatra de pe inima, bineintels datorita socurilor provocate de hohotele de ris. Toate bune si o zi faina va doresc

  2. „M-am râs” bine de tot și mi-am adus aminte de timpuri de mult apuse. Pe vremea studenției am fost „șerif” la un laser de desenat pe blugi (adus de afară, calibrat, etc.) – fratele mai mic alăluia de tăiat tablă. Cu intensitate suficient de mare (off the record) și cu ăsta mic am inscripționat bocanci și curele, am găurit geci de piele și plastic, plus alte ghidușii de la care mai mirosea și a piele de om bine prăjită. Acuma nu vreau să îți zgudui imaginea creată, dar dacă mă gândesc pe mâna cui lăsam mașinăria, nu e un club așa select cum crezi: un Dorel chiar voia să știe ce suprafață maximă acoperă, pentru că se mișca repede și ar fi vrut … un tatuaj cât tot spatele.

  3. N-am simtit nevoia sa te injur. Mult mai bine e primit un articol de genul decat unul stufos si informativ. Din contra, chiar m-a amuzat ceea ce ai scris. 😀

Dă-i un răspuns lui LucianAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.