Răni epocale…

10 Comments

  1. Sper sa nu testezi si arme mai rudimentare, cu aprindere prin pecutie si proiectil unic. De plumb.

    1. Author

      am tras cu majoritatea armelor disponibile in tarisoara. de la kalashnikov in jos

      1. Eu ziceam sa nu le ,,testezi” in sensul imaginii de mai sus. :))

  2. Frate acum imi dau seama de unde te cunosc, chipul tau este multiplu pe columna lui Traian. Esti un dac veritabil, si acuma stiu de ce toti au o cusma pe cap. Este clar aveau si ei rani de laser, care trebuiau ascunse. (Tocmai am urmarit o emisiune la nasul si m-a luat valul). Sper sa iti treaca repede, ca sa putem ride cu (si de) tine multe secole de acu incolo.

    1. Author

      rana nu m-a afectat… adica putem rade si acum… nu trebuie sa asteptam

      1. Tocmai mi-a cazut o piatra de pe inima, bineintels datorita socurilor provocate de hohotele de ris. Toate bune si o zi faina va doresc

  3. “M-am râs” bine de tot și mi-am adus aminte de timpuri de mult apuse. Pe vremea studenției am fost “șerif” la un laser de desenat pe blugi (adus de afară, calibrat, etc.) – fratele mai mic alăluia de tăiat tablă. Cu intensitate suficient de mare (off the record) și cu ăsta mic am inscripționat bocanci și curele, am găurit geci de piele și plastic, plus alte ghidușii de la care mai mirosea și a piele de om bine prăjită. Acuma nu vreau să îți zgudui imaginea creată, dar dacă mă gândesc pe mâna cui lăsam mașinăria, nu e un club așa select cum crezi: un Dorel chiar voia să știe ce suprafață maximă acoperă, pentru că se mișca repede și ar fi vrut … un tatuaj cât tot spatele.

  4. N-am simtit nevoia sa te injur. Mult mai bine e primit un articol de genul decat unul stufos si informativ. Din contra, chiar m-a amuzat ceea ce ai scris. 😀

hai. spune ceva. te provoc! :)))