Mă duc la Metro. Da. mai există. Și au cel mai bun somon afumat din … ceva.
De aia mă și duc.
în fine. Nu vă încarc cu detalii.
Eu, la raionul de pește din Metro, așteptând un băiat care se ocupă de clienți. Băiatul posedă o barbă albă, tunsă cu toporul și are vreo 78 de ani. Se mișcă de parcă face Tai Chi sau cum se numesc mișcările alea ultra-giga încete pe care le prestează chinezii prin parcuri… Ah, era să uit. Are un halat alb… Că e la raionul de pește…
Și cum stăteam eu așa de 4 eternități să vină cetățeanul să-mi cântărească animalul, priveam, pierdut bazinul cu pești vii. Habar n-am ce pești. Că nu mă pricep. Da, dacă sunteți jupâni, cercetați poza unde se pot zări exemplarele mai sus menționate…
Dintr-o dată, un pește imens, sare din bazin și pică pe cimentul ud!
no. acum avem 3 puncte de vedere diferite. Al meu, al angajatului de la Metro și al peștelui.
dezvolt:
Eu: privind cum viața se strecura din corpul vertebratei acvatice, îl strig pe căpitanul încetineală că moare animalu pe podea. Ăla nimic. Strig din nou: moare marfa-n șanț. Fă ceva! Ăla nimic. Mă duc mai aproape. dau din membrele superioare, peștele dădea și el din toți mușchii din dotare. Ăla nimic. Mă duc și-l trag de mânecă și îi arăt peștele căruia îi rula, pe interior, filmul vieții lui. Băiatul cu barbă, ia o plasă de pește și cu o mișcare de luptător ninja culege peștele de pe sol și îl aruncă în bazinul aducător de viață. Ta na!
Angajatul de la Metro: lucram liniștit, când un cretin cu barbă vine și urlă ca un descreierat că a sărit un pește din bazin. Mare chestie. L-am neglijat cât am putut, da nebunu zici că era posedat de diavol. La un moment dat a venit și m-a tras de mânecă… noroc că eram prea obosit de la atâta muncă, că altfel îl băteam cu plasa de-i suna apa-n cap… Am pus peștele înapoi în bazin că cine știe ce mai făcea… clienții de la Metro… nu știu cât mai lucrez aici…
Peștele: nu mai puteam! Era o înghesuială de nedescris. Zeci de pești. Și nu orice pești. Cei mai proști și mai grași de pe planetă! Plus că peștele ăla bătrân de lângă mine se pișa pe el din 5 în 5 minute. N-am mai rezistat. M-am hotărât pe loc. PLEC! Am țâșnit cu viteză din bazin, da nu știu ce s-a întâmplat că dintr-o dată am văzut o lumină puternică și am simțit că mă sufoc!
M-am zbătut. Ceilalți pești strigau din bazin: nu te duce spre lumină, nu te duce spre lumină! Unde dracu să mă duc că deja mă lua cu leșin că n-aveam apă! Sau aer. nu-mi dau seama!
Deodată văd un înger îmbrăcat în negru. Se uita la mine așa ciudat. Apoi a scos niște sunete ciudate… A stat un pic. Apoi din nou. aceleași sunete. Apoi a plecat. Și s-a întors cu un alt înger, da ăsta era alb… Și era scăldat în lumină… S-a apropiat încet de mine. Eu i-am strigat să mă ajute că nu mai pot. Și el… cu un toiag fermecat m-a ridicat și m-a pus înapoi în bazin… Am răsuflat ușurat. Scăpasem. De bucurie s-a ușurat și decrepitul ăla de pește bătrân. Fix lângă mine… Incredibil…
Le-am povestit celorlalți pești cum a venit primul înger (ăla negru) și l-a adus pe al doilea înger (ăla alb) să mă salveze. Cred că ăla negru era un discipol. Și ăla alb, trebuie să fi fost un Dumnezeu! Da! Sigur era Un Dumnezeu! Dumnezeu m-a salvat! Cu toiagul lui magic! Și mi-a spus să vă spun că are mi multe porunci pentru noi! Prima e să nu ne pișăm prea des în apa în care trăim. Auzi moșule!
sfârșit!
PS dacă un pește din bazinul ăla scapă și povestește ce s-a întâmplat, se mai naște o religie. Măcar o să fiu unul dintre apostoli…
Pur si simplu genial :)))
epic !!!
Buna povestioara :))
Băi nene, eu rîd rar. Foarte rar. Am prins azi rar-ul ăla. Chiar foarte rar-ul.
dai o bere! 🙂
Ok. Ia una care-ţi place şi trece-mă cu ea pe caiet.
mda… cred ca am mai auzit asta…
Superb, am ras de numa.Ai talent ce sa mai incolo incoace.Bravo.
excelent! desi, dupa primele randuri, m-am agitat ca mi-ati furat textul. dar nu; al dvs e mult mai bun. daca aveti chef, sa vedeti ca mai sufera si altii pentru pestii de la metro 🙂
https://trebuiesascrii.wordpress.com/2015/11/30/pestii-lor-si-ipocrizia-noastra/
… data viitoare incearca sa-l inveti sa clipeasca, merita sa observi cum vor reactiona aia de la Metro. Eu trec pe acolo doar pentru fructele de mare, de pe gheata, ca cu gheata sa le cumpere cine o vrea.
Genial! :)))
Esti prea trist. Voi credinciosii parca va grabiti sa traiti in rai si pierdeti prezentul…
Umorul e bun dar subiectul e vechi, prost si periculos. Se induce ideea ca religigiile (toate) sint bazate pe iluzii.
Ceea ce nu cred ca e adevarat.
In lumea in care traim noi iluzile si adevarul sint unele linga altele.
Oamenii ar trebui sa fie capbili sa le separe, altfel apar probleme (si noi constatam ca apar probleme :D).
TOATE religiile sunt bazate pe iluzii. În afară de religia ta, nu ? Ce coincidență…
Super fain. Ai talent omule.
Bun. Foarte bun! :-)))
haha.
foarte bun.
ingerul ala in alb ar trebui sa iasa la pensie. :))
You made my day :)))
no comment – ca nu mai am aer .. :)) :))
Tare, tare de tot :))
Ce tare 😅😅😅😅
tu nu esti normal ma baiatule. strigi ca nebunul in magazin, sa sperii musterii. ti-a fost jena sa pui mana pe peste si sa-l bagi în traista?
Tu nu prea pescuiesti, nu-i asa?
Spre binele omenirii…si al vietii agvatice e ca pestii au memorie de 3 secunde…in felul asta stam linistiti ca sigur nu se va mai naste vreo religie… frumos povestit :))
gupy are memorie de 3 secunde
Super tare !!!! :))))) Dupa ce ai lasat video-blogul jos ma gandeam ca in scris nu o sa faci multa treaba. M-am inselat..No hai ca esti pe drumu’ bun. Rad de ma sparg pe aici pe la nordici. (ceea ce ii sperie)
Ar putea fi completat cu a 4-a opinie, a sefului de raion de la Metro, referitor la toti ceilalti 3…Ma opresc aici,sunt mii de variante,se putea arunca pestele la gunoi, se pensiona fortat angajatul si se recompensa clientul cu o bucata de somon…Bine, daca seful era <>,altfel….inventa una!?!
Multa sanatate!!! Este tare Gaben!!!
Știuca Zbanghiul
Trebuie să recunosc, sunt foarte onorat că am fost contactat să-mi dau cu părerea pe acest subiect. De altfel, părerea mea ar trebui să conteze cel mai mult, de vreme ce sunt singurul care a avut de suferit.
Adică, eu nu înțeleg de ce! Doar pentru că mă cheamă cum mă cheamă, asta înseamnă că n-am dreptul la o părere? Mă învârt într-un mediu atât de superficial! Bine, uneori mai nimeresc și în colțuri și le zgudui peștuțelor lumea, dar asta e altă poveste.
Astfel, pe această cale, doresc să mulțumesc Salvatorului meu, pentru că m-a scos din încurcătură. N-o să mint, mă panicasem rău de tot.
Psihologul meu spune că experiența asta mi-a prins bine, că mă va face să mă dezvolt sănătos. Adevărul e că, acum că am văzut cum e lumea de afară cu adevărat, îmi iubesc mai mult acvariul. De când m-am întors, și colectivul e mai primitor, iar bătrânul mă ocolește când sunt vedeta.
Ce să mai, sunt un Pește Nou! Mulțumesc domnului Gaben pentru această șansă! Știu ce se spune, că nu ne putem alege salvatorii, însă eu, pe dumnealui, dintr-o mie de ape l-aș fi ales!
Semnat: Știucă Cel Nou
:)) Nu stii ce pesti erau? Scrie sus sogore, deasupra pretului :))). Religia lu’ peste prajit sau afumat, dupa caz… da’ sa fii apostol intr-o treaba ca asta ii ceva :)). Daca ne spui si din ce bazin a sarit pestele, o sa putem studia comportamentul speciei, sa vedem daca-s pestii in depresie, daca sufera… :))
Oare de ce crezi ca am pus poza?