Mihai Grigorescu. Fotograful.

3 Comments

  1. Apropo de oameni. Ma indreptam dinspre Bistrita catre Ocna Sugatag, si intr-un sat a fost cat pe ce sa calc doi OAMENI, deoarece imediat intr-o curba cei 2, in etate de 50-60 de ani (care consider ca au trait de pomana), mergeau unul langa altul, pe strada (da fix pe strada dupa curba, de parca mamele lor le-au cumparat strada). Langa ei, la doar 2 pasi se afla si dragul de trotuar, facut proaspat curat aranjat. Eu cu loganul meu ii vad in fata mea, clacsonez, franez, derapez. Ei ce crezi? Au ramas pe loc pe drum, au inchis ochii, si au asteptat ca eu sa fac totusi ceva. Am franat cu chiu cu vai la cativa centimetri de ei. Am deschis geamul, si m-am descarcat intr-un mod nu prea ortodox. Ei: ”mai omule era sa ne omori”. Eu: ”era sa va omoare chiar prostia din capul vostru. trotuaru ala oare pentru ce e facut? ca v-o cumparat mata stada?” Asa ca DA, nu locurile sunt cele frumoase ci oamenii. Oamenii sunt minunati. Si astfel de oameni sunt in toate zonele tarii. Mergand pe strazile tarii, nu te plictisesti.

    ”Maramureșul nu e despre văi sălbatice. Nu e despre râuri repezi. Și nu e despre munți inaccesibili.

    Maramureșul e despre oameni.

    Oamenii fac Maramureșul unic. Și frumos. Cel mai frumos din lume.”

  2. Author

    serif, tu nu intelegi conceptul de drum in maramures… o sa iti explic odata cum stau lucrurile… drumul e al lor… asa ca ei merg pe unde au chef…

  3. In capul meu l-am auzit pe Gaben râzând cand am citit de susurul izvoarelor, zumzetul albinelor si fosnetul padurilor.

hai. spune ceva. te provoc! :)))