paine neagra. fierbinte.

11 Comments

  1. Fain, multam pentru amintiri. Am deschis clasoru’ si ma uit la politze 🙂

  2. Zilele linistite nu sunt greu de gasit, noi nu stim cand / unde sa le cautam.
    No si amu ma duc si pe o felie pita neagra imi pun niste unsoare de porc si imi spal o rosie din gradina, Eu asa ma stiu colindand ulitele satului.

  3. Si parizerul ala…bun(neinteresant daca cu soia sau nu)…culinar o gramada de amintiri te napadesc doar pornind de la un singur lucru…
    Multam…

  4. Un cineva a facut un blog unde te uiti si ramai bleg vrajit printre amintiri :
    etimpu.com

  5. Gesturi aparent neinsemnate pot evoca amintiri minunate…eu nu pot uita painea cu unt si parizer, asa de bine mirosea, si acuma simt cand ma gandesc…astazi parca nu mai sunt asa bune 🙂

  6. Io mergeam (pe la vreo 6-7 ani) să cumpăr pâine cu cartela. Pe cartelă erau bonuri pentru toți patru membri ai familiei. Era spre sfarsitul lunii (pe 25, 26, cartela fiind lunară). Și am pierdut-o! Am inceput să plâng așa de tare că șefa de magazin mi-a promis că-mi face rost de pâine fără cartelă până la sfârșitul lunii. S-a ținut de cuvânt. Nu cred ca am simțit fericire mai mare ca atunci decât cand mi s-au născut copiii.

  7. coada la paine o tin minte si eu. Tot cu cartela in mana, tot cu juma de paine pe cartela. Dar nu am suferit mult ca bunicii aveau gospdoarie si animale si porumb asa ca mamaliga era la putere la noi.

hai. spune ceva. te provoc! :)))