No pants day – gathi day!

Ieri, un grup de cetățeni, însuflețiți de aceleași idealuri mărețe, au ieșit în chiloți prin metroul bucureștean. Nu știu să vă spun de ce, dar asta se poate datora mai mult faptului că nu m-a interesat și mai puțin realității crude, aceea, că nu au avut nici un motiv. Doar că o fac și alții, din alte țări, mai civilizate, deci e cumva normal să o facem și noi. Ca și mizeria aia cu apa cu gheață, în care românii nu puneau gheață și la care trebuia să donezi 25 de dolari,  dar românii nu donau. Sau donau 1 dolar, după care ștergeau suma și puneau ordinul de plată pe facebook…

– Nu contează suma, am donat mult, dar nu vreau să mă laud.

Sanchi!

Și să nu uităm că nici unul nu știa despre ce boală vorbim în propoziție…

revin la ziua de ieri. Duminică.

Deci, cetățeni în chiloți la metrou.

Acum, vine partea pe care nu o știți, decât dacă lucrați la ceva magazin de izmene din Baia Mare. Nevastă-mea, în cârdășie cu Moș Crăciun, mi-au lăsat sub brad o pereche de izmene. Cred că știți că eu nu port izmene, nu am purtat și nu cred că voi purta vreodată. Pentru că din seria oamenilor de la munte și frig.

Așa că am o pereche de izmene. Pentru prima oară!

Și pentru că ieri a fost ”No pants day” am zis să mă raliez și eu la mișcarea mondială și într-un moment de neatenție din partea consoartei, m-am echipat în izmene. Sau ”gathi” (gáti) cum le zice la noi. din maghiarul gathya…

Și așa am stat toată ziua în casă, spre disperarea jumătății mai frumoase și mai deștepte a familiei noastre.

Nu trebuie să vă mai spun că deplasarea prin locuință se făcea numai prin figuri acrobatice de balet clasic, ba mai mult, am interpretat de cîteva ori scene celebre din Lacul Lebedelor și Spărgătorul de Nuci. Cu mici pauze, ca nu mă mai ține baletu ca-n tinerețe.

Concluzia articolului e că nevastă-mea nu mai cumpără izmene cîte zile o avea ea…