Capitalism cu mere

marBaia Mare a fost construită pe o livada de mere. Nu știu de ce, poate ca să absoarbă metalele grele din atmosferă. Și sol. Și apă… Practic, oriunde te uitai erau milioane de hectare de meri. Cei mai mulți meri de pe planeta. Ca să întelegeți despre ce vorbim, de 25 de ani taie astia la pomi, si tot e plin de meri în jurul urbei. Plin.

Acum, că aveți elementul central al articolului, trebuie sa vă mai informez că exploatarea resursei s-a oprit brusc odată cu căderea comunismului.Adică, nu chiar fix, au mai venit unii și au mai resuscitat combinatul care storcea mere și făcea suc de ”scipomar” și gem de mere. Da nu a ținut, pentru că tăranii după ce și-au luat terenurile înapoi aveau prostul obicei să ceară bani pe mere. Ori în condițiile acestea puține afaceri pot funcționa. Deci nu. 97 % din mere putrezeau, 1% se dădeau la porci și de restul se făcea țuică pentru toată Europa de est.

De vreo 2 ani, niște cetățeni germani au adus o tehnologie nouă de făcut bani din mere: sucul de mere. Doar că au adus și niște pungi de staniol cu robinet  care se puteau fierbe. Sau încălzi. Tehnică pe care bunicile noastre o numeau bemarin. Adică bain-marie sau mai cunoscutul termen datorită berii – pasteurizare.

Prin această ghidușie, sucul de mere se poate păstra 1an! și e natural, bio, sănătos, fără E-uri și fără zahăr.

Superb.

Eu, în încercarea de a susține producătorii locali și tradițiile strămoșești cumpăr suc de la unul (că-s mai mulți) dintre țăranii deveniți întreprinzători în industria sucurilor naturale.

– Cum dai sucul, bade?

– 30 de lei – 5 litre!

– Scum, zic, scump…

– Nu-i scump deloc domnule, că punga asta coastă mult, merele, munca, pasteurizarea, personalul, contabila, etichetele… taxele la stat, tva, impozit… abia trăim și noi… Muncesc de dimineața până noaptea. Uită-te la mânurile mele! Am noroc că mi-am luat tractor, dar și la ăla trebe motorină și cauciucuri și alternatoare.  O fo și secetă anu iesta! din 5 kile de mere nu scoți nici 2 litri de suc.

Ce să-i zici… Iau o cutie. Mă simt ca și cum aș da apă unui copil în deșert. Mă cuprinde o mulțumire patriotică de nu mai pot. Mai am puțin și plâng.

 Nu-mi dă bon fiscal că nu are casă de marcat, nu se asortează la haina de pâslă tradițională chinezească.

În drum spre casă intru în Cora să-mi iau niște  produse tradiționale românești făcute cu lapte importat din Ungaria.

Cumva, ajung la sucuri și casc gura pe acolo, deși nu mă interesa nicunul  dintre  produsele comerciale și nesănătoase care se găsesc acolo.

Văd pe raft suc de mere natural. La 5 litri. Devin atent. Un ambalaj superb, din carton de calitate, în interior punga de staniol binecunoscută. Stupoare, sucul era produs de aceeași firmă ca și sucul pe care îl  cumpărasem acum o oră de la ”producător”.

Prețul? 24 de lei. fix!

Am rămas puțin nedumerit… chiar cumpărasem același produs cu 30 de lei, fără ambalaj, fără bon fiscal de la aceeași persoană care îl vindea și în supermarket… Iau cutia și mă duc la casă, să verific să nu fie vreo greșeală…

Casiera ia cutia, o scanează:

– 24 de lei vă rog.

dau banii mecanic… nedumerit…

– Aveți restul și un bon de 4 lei…

– Ce?!

– Are producătorul o promoție și returnează 4 lei la fiecare cutie de suc! O zi bună vă doresc, la revedere!

plec impleticindu-mă…

Nu mai înțeleg capitalismul ăsta…  deloc…

poza e de pe olx, dar cred ca asta era destul de clar…

8 comentarii la „Capitalism cu mere”

  1. că e goală sau are ceva în ea… „mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește pomană. fii profesionist! ce dracu?!”

  2. Baiu’ îi la ăștia la Cora, că au făcut magazinul în orașul unde badea vinde sucuri pe stradă! 🙂 În curând omul va fi nevoit să renunțe la comerțul stradal …..

  3. Nu stiu ce ti-o trebuit tie atata suc de mere…
    Palinca,tot din mere,e cam 15 lei la distribuitorii astia

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.